Şi internetul îți aruncă orice în față, indiferent câte filtre şi setări foloseşti. O colegă medic de familie spunea ieri că a blocat contul lui Alexandru Rogobete pe Facebook, pe care, deşi nu-l urmărea, îl citea tot fără să vrea din cauza postărilor plătite de domnul Rogobete. Numărase opt doar ieri, înainte să apese pe block. Întâmplător este şi una dintre colegele care nu şi-a primit nici acum înapoi banii personali investiți în renovarea cabinetului, din cauza modului catastrofal în care domnul fost ministru Rogobete a gestionat cel puțin PNRR-ul pentru medicii de familie. Are deci toată stima şi respectul pentru domnia sa, şi abia aştepta să îi mai citească 30 de postări despre încrederea care ne face bine.

Primul motiv de greață este, desigur, comportamentul domnului Rogobete de ieri din Parlamentul României. Ar trebui să nu mă mai mire nimic. Tot acolo, cu câțiva ani în urmă, domnul Romaşcanu arăta ce educație are tot printr-o declarație politică grobiană rămasă nesancționată.

Nu mă miră declarațiile de ieri ale domnului “politician, nu medic” Rogobete (după cum a declarat într-un interviu cu Sebastian Zachmann recent), dar tot îmi provoacă greață. Aleg să îl ignor însă, aşa cum ignori copilaşii care se joacă cu puțulica în nisip şi fac foarte multă gălăgie, doar, doar îi bagă şi pe ei cineva în seamă. Până la urmă domnul Rogobete nu face parte din breasla noastră, a medicilor, pe care nu a onorat-o niciodată, de fapt. O diplomă şi atât nu te face medic. Ca medic rezident a ales să ignore legea şi să-şi desconsidere confrații, nefiind înscris în Colegiul Medicilor deşi avea obligația să o facă. De ce ne-ar păsa, deci, ce spune un biet politician şi atât despre un medic?

Al doilea motiv de greață de astăzi este postarea confratelui Gabriel Diaconu pe aceeaşi temă. Nu voi comenta nimic despre confrate, Codul Deontologic recent actualizat al Colegiului Medicilor din România interzicându-ne să ne bălăcărim în public. O putem face, organizat, regulamentar, doar între zidurile Colegiului. Aici chiar nu sunt ironică. Am muncit şi eu multe zeci de ore anul trecut la actualizarea Codului şi mă bucur că am păstrat şi întărit aceste reguli. Dacă vrem să fim respectați trebuie să avem mereu un comportament demn de respect.

Ce voi povesti însă este că acesta nu este primul derapaj deontologic al doctorului Diaconu şi poate dacă mai mulți colegi vexați ar alege să-l reclame la Colegiu poate confratele ar învăța că internetul nu suportă chiar orice în goana după atenție.

Mai ține cineva minte epopeea iodurii de potasiu a domnului Rafila? Pe vremea aceea eu eram preşedintele Federației Naționale a Patronatelor Medicilor de Familie, iar domnul Diaconu era consilier onorific al domnului ministru Rafila. Când domnul ministru a vorbit neatent cu presa şi a declanşat o întreagă isterie colectivă pe tema rețetelor pentru pastilele de iodură de potasiu, şi eu şi alți colegi medici de familie am reacționat şi l-am numit pe ministru, parcă, iresponsabil. La scurt timp, în furtuna de presă care a urmat, confratele consilier Diaconu a scris un articol vitriolic de-a dreptul despre medicii de familie. Pe scurt, spunea că şi aşa nu facem nimic şi de ce ne este atât de greu să scriem o rețetă?

Postarea sa a avut sute de comentarii revoltate de la medici de familie. Toți cereau să intervină Colegiul. A intervenit Federația, prin semnătura mea pe o reclamație la Colegiu pe numele confratelui Diaconu, pentru încălcarea Codului Deontologic. Ne-am oprit acolo şi nu l-am reclamat şi la angajatorul cu cei mai buni medici, deşi poate ar fi fost cazul.

Doi ani mai târziu, cazul nostru s-a judecat la Colegiul Medicilor din Municipiul Bucureşti. Era înainte să îmi depun candidatura pentru Consiliul Colegiului şi când deja nu mai eram preşedintele Federației. O neica nimeni în drum, cum s-ar zice. Doar un medic de familie vexat.

În fața comisiei de la Colegiu ne-am prezentat eu şi… o scrisoare a confratelui Diaconu adresată comisiei prin care, am înțeles din procesul-verbal al şedinței, îşi prezenta scuze şi în acelaşi timp îşi apăra dreptul la liberă exprimare invocând Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale. Cu o zi înainte publicase în ziarul de largă circulație Viața Medicală un articol prin care părea că îşi prezintă scuzele şi public.

Amuzată foarte tare de situație şi întrebată de comisie dacă accept scuzele şi închidem litigiul, ca să nu încărcăm şi activitatea comisiei de disciplină unde ar fi fost trimis dosarul în caz contrar, am acceptat şi mi-am văzut de treabă în fața unui act de imens curaj bărbătesc.

Probabil că am greşit. Doi ani mai târziu, confratele a recividat cu confrații psihiatri şi colegii psihologi care au îndrăznit să-l critice în cazul Dumbrava.

Iar astăzi a recidivat iar.

“Stimate doamne/stimați domni,

Vă transmitem atașat adresa CNAS nr. DG3336/01.04.2026 cu precizări privind modalitatea de prescriere și eliberare începând cu data de 01.04.2026 a medicamentelor pentru care prin HG nr. 121/2026 s-a eliminat adnotarea specifică contractelor cost-volum precum și pentru unele medicamente aflate sub noi contracte cost-volum, astfel:

I. Se elimină adnotarea specifică contractelor cost volum “Ω” pentru DCI RIVAROXABANUM (concentrațiile 10 mg, 15 mg si 20 mg) din sublista B pentru indicațiile codificate la prescriere 486, 490. Se va emite prescripție medicală electronică pe rețetă de tip E (electronică simplă) ținând cont de prevederile art. 158 alin. (1) si alin. (9) din HG nr. 521/2023 cu modificările și completările ulterioare. Pe prescripția medicala de tip E se pot prescrie, potrivit protocolului terapeutic aprobat prin Ordinul MS/CNAS nr. 564/499/2021 cu modificările și completările ulterioare:

- concentrațiile de 15 mg si 20 mg pot fi prescrise pentru codurile de boală 486 si 490,

- concentrația de 10 mg pe codurile de boală 490,633 si 638.

II. Precizări privind codurile de boală pentru care pot fi prescrise unele medicamente incluse necondiționat și/sau aflate sub contracte cost-volum, astfel:

è DCI FENFLURAMINUM inclus necondiționat (*) șI condiționat (*Ω) cu 01.04.2026 în sublista C, secțiunea C1 grupa de boală G11:

- pentru indicația necondiționată (sdr. Dravet) – prescripție medicală electronica tip E, cod boală 373,

- pentru indicația condiționată (sdr. Lennox Gastaut) – prescripție medicală electronica tip EV, cod boală 374, durata maximă prescriere = 30-31 zile.

è DCI DABRAFENIBUM inclus condiționat în sublista C, secțiunea C2 PNS 3 – oncologie pentru indicația melanom malign pozitiv pentru mutația BRAF V600 monoterapie (protocol terapeutic și formular specific L01XE23) – prescriere cod boală 118, exclusiv în scopul identificării și raportării pacienților efectiv tratați cu această indicație.

è DCI DABRAFENIBUM și DCI TRAMETINIBUM incluse necondiționat în sublista C, secțiunea C2 PNS 3 – oncologie pentru indicația melanom malign pozitiv pentru mutația BRAF V600 monoterapie (protocol therapeutic și formular specific L01XE23-25) – prescriere pe această indicație a combinației de medicamente - cod boală 117.

III. Regula de validare PHM 238 – în cadrul acestei reguli, la prescriere și eliberare, au fost implementate următoarele

v precizările privind DCI RIVAROXABANUM (pct. I),

v precizările privind DCI FENFLURAMINUM, DCI DABRAFENIBUM, DCI TRAMETINIBUM (pct. II) – pentru orice prescripție cu data de prescriere ≥ 01.04.2026,

v pentru DCI CANNABIDIOLUM – rețetă tip EV pe codurile de boală 373, 858 pentru orice prescripție cu data de prescriere ≥ 01.04.2026,

v pentru DCI FARICIMABUM – rețetă tip EV pe codurile de boală 414, 417 și 426 pentru orice prescripție cu data de prescriere ≥ 01.04.2026.”

— CASAOPSNAJ, ducând la îndeplinire rugamintea din adresa CNAS din 01.04 dar trimisă pe fax în 02.04 la ora 15:30.

Totuși măcar de data asta au trimis instrucțiuni. Cu alte ocazii când au schimbat ceva în lista de medicamente compensate nu au trimis nimic și fiecare s-a chinuit să completeze rețetele compensate cum a știut, întrebându-se când le va plăti din buzunarul propriu după controlul Curții de Conturi.

De ce să nu fie complicat (așa), când ar putea să fie simplu (să prescriem fiecare conform datelor medicale existente și ghidurilor naționale ce va să vie.)

Dragi jurnalişti, vă rog să încetați să mai faceți ştiri din toate mizeriile pe care le găsiți pe net sau le primiți pe adresa redacției despre medicii de familie.

Ştirea despre colega din Vâlcea care ar fi vorbit urât unui pacient şi fiicei acestuia este doar atât, o mare mizerie, nu un act de informare a publicului. Colega sunt sigură că este un bun profesionist, dar ceea ce vedeți în imagini este exasperarea la care te poate aduce un sistem informatic nefuncțional, un număr prea mare de consultații acordate într-o zi la presiunea pacienților şi a unui sistem medical prost gestionat de autorități, o clasă politică populistă care le spune tuturor că au dreptul la orice, oricând, oricum. ACUM!

Înțeleg din text că filmarea a fost făcută pe 9 ianuarie.

Eu tot pe 9 ianuarie am apelat Poliția prin 112 pentru o situație similară ca cea trăită de colega din Vâlcea. Nu am ridicat vocea, doar s-a țipat la mine în continuu timp de 15 minute. Am şi eu o înregistrare, dar am preferat să o păstrez pentru mine, nu să o pun pe Facebook.

Sunt sigură că mare parte dintre medicii de familie şi medicii din ambulator ne-am confruntat zilele acestea cu cel puțin un caz de pacient fără nici o problemă medicală urgentă care a venit neprogramat şi a insistat în mod absolut nerezonabil şi nepoliticos să primească ACUM un bilet de trimitere, o rețetă sau orice fel de alt document medical.

Sunt sigură că în camerele de gardă şi pe secții în spitale personalul medical este agresat cel puțin verbal zilnic de câte un pacient. De agresiunile asupra personalul de pe ambulanțe nu mai zic. Farmacişti şi asistenți de farmacie, personal din laboratoarele de analize sau centrele de imagistică.

Ar trebui să punem şi noi toți zilnic pe Facebook clipuri video, înregistrări audio?

Vă trebuie ştiri în segmentul Sănătate?

Dragi jurnalişti, mergeți peste ministru sau preşedintele CNAS cu camera de filmat şi întrebați de ce nu există încă sistem online şi call-center de programări centralizat pentru tot sistemul de asigurări, deşi proiectul există şi are finanțare de ani buni. SIGMA-START se numeşte şi numai eu am scris de câteva ori despre el.

De ce din 2010, de când au dat fostul ministru Cseke Attila (al Sănătății pe atunci) şi fostul preşedinte CNAS Nicolae Duță (în puşcărie pentru şpagă de 1 milion euro cash pentru SIUI) ordin cu obligativitatea programării, majoritatea pacienților inclusiv în Bucureşti sunt chiar şi astăzi foarte mirați că trebuie să se programeze anterior venirii la cabinet.

De ce, în general, ministrul şi preşedintele CNAS nu fac nimic din ce ar trebui să facă pentru ca mulți pacienți şi aparținători să nu se mai simtă îndreptățiți să agreseze medicii şi restul personalului medical zi de zi?

Aproape un an mai târziu, neîntrebat de nimeni, ministrul Rogobete deja a pus pe Facebook niște poze cu noul sistem de programare online pentru pacienți, iar președintele CNAS Moldovan a invitat reprezentanții furnizorilor ieri la o ședință online în care le-a prezentat noua platformă. Urmează faza de testare de către furnizori, și, sper, asociațiile de pacienți și furnizorii de software medical, cu care platforma se promite că se va putea interconecta. Cândva anul viitor, marea lansare.

Sper că s-au gândit și la un call-center non-stop pentru platforma online de programări, pentru că, așa cum ne spune PressOne, “dacă 56% dintre cetățenii europeni au competențe digitale de bază sau avansate, ei bine, România nu atinge nici măcar jumătate din media europeană, cu un procent de 27,7%.“ Merită citit articolul lor, mai mult decât gândurile mele aici.

Se întâmplă totuși și niște lucruri bune în sistemul de sănătate, chiar dacă foarte târziu. De transparență în programări și în accesul la serviciile medicale decontate era nevoie de mai mult de un deceniu.

Share

Revenind însă la ce scriam la începutul anului, am subliniat că în ianuarie 2025 domnul Lucian Nicolae Duță, fost președinte CNAS prin 2009-2012, era în pușcărie. Executa o condamnare de 6 ani pentru o mită de 6 miliarde de euro, dintre care aproape 1 milion de euro cash. Mită pe care a și recunoscut-o și cu care s-a plimbat prin țări calde, după cum au spus procurorii în rechizitoriu.

Ce făcea președintele CNAS Duță prin 2011? Acuza medicii de familie de fraudă, de comisioane de 15-20%, de rețete false. Și că se plimbă prin Tanzania pe banii Big Pharma, în urma rețetelor false. Mai spunea și că sistemele informatice pentru care tot semna el contracte și acte adiționale la CNAS vor reduce frauda. Unul dintre ele era cel al cardului de sănătate.

Șapte ani mai târziu, DNA finaliza cercetarea domnului Duță și-l trimitea în judecată în urma denunțului celor care i-au dat 6,3 milioane EURO mită, de la firmele de software. Ulterior, fostul președinte CNAS a recunoscut mare parte din mita primită. În 2022 era condamnat de două doamne judecătoare curajoase, Daniela Panioglu și Alina Nadia Guluțanu.

Anul acesta, în septembrie, fostul președinte CNAS Duță a fost eliberat din pușcărie, după 3 ani executați din condamnarea de 6 ani, în așteptarea deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru calea extraordinară de atac a condamnării din 2022. Iar în ziua de după publicarea reportajului Recorder despre problemele din Justiție, în care era menționat și dosarul lui, ÎCCJ a dat decizia - condamnarea se anulează.

Share

Suntem în a zecea zi în care sistemul cardului de asigurat (iar) nu funcționează. Președintele CNAS Horațiu Moldovan a fost nevoit să recunoască iar că nu funcționează cardul și să permită asiguraților și furnizorilor să lucreze fără card. Evident că nimeni nu are încredere, așa că în continuare folosim cardul, ceea ce crește timpii de așteptare și întinde nervii tuturor din sistemul de sănătate.

După stresul de peste zi, mii de medici și pacienți alegem în aceste zile să mergem seara să protestăm în stradă, în frig, câteva ore. Solidari cu procurorii și judecătorii corecți din Justiție și cerând demisia celor care au transformat țara într-un paradis al infractorilor.

În acest context, este cel puțin supărătoare tăcerea tuturor organizațiilor medicilor și pacienților în fața anulării condamnării fostului președinte CNAS Duță și a situației din Justiție. Pot înțelege lehamitea, dar tăcerea nu este o opțiune. Pare că mai revoltați sunt jurnaliștii decât medicii și pacienții afectați direct, zilnic, de acțiunile fostului președinte CNAS.

Tot ce mai spun este că am cerut în scris de câteva zile organizațiilor medicilor în care sunt membru o luare de poziție, un comunicat de presă, orice, pe această temă.

Share

nu vă mai chinuiți să tot refaceți rețeta. Este “de la ei”, nu de la noi.

• Adică de la firmele care asigură ce or asigura pentru Platforma Integrată a Asigurărilor de Sănătate, atunci când apar modificări legislative pe care trebuie să le implementeze în platformă.

• Și de la CNAS, care ar trebui să supravegheze firmele, că nu-s de capul lor și nu muncesc nici pe gratis, ci pe banii de la CNAS.

• Și de la Ministerul Sănătății, care ar trebui să supravegheze CNAS, că nici casa nu e de capul ei, și a și primit 100 de milioane de euro din PNRR să refacă PIAS. Cât mai repede, nu obligatoriu abia vara viitoare.

Fie că lucrați în spital, în ambulatoriu sau într-un cabinet de medicina familiei, problema nu este “de la noi”.

Bănuiesc că nici farmaciile nu pot onora rețetele offline sau prescrise înainte de 1 decembrie, dar asta este altă problemă, care ar fi bine să fie rezolvată la fel de repede ca prima.

Share

Prin rețelele informale de informare ale medicilor din sistemul asigurărilor sociale de sănătate a început să circule de săptămâna trecută un text despre noile reguli de prescriere pentru câteva medicamente. Textul a variat, sursele fiind și ele variate, dar esența a fost asta:

Ce înseamnă textul, în limba română simplă, nu în CNASeză?

Înseamnă că anumite medicamente scumpe, care până acum erau scrise doar câte unul pe câte o rețetă distinctă, rețetă numită Cost-Volum, după metoda de decontare stabilită de CNAS și Ministerul Sănătății cu firmele de medicamente, nu se mai scriu pe rețetă Cost-Volum începând cu 1 decembrie.

Intră și ele la grămadă cu celalalte 7-10 medicamente de pe rețeta compensată obișnuită pe care o primesc pacienții cu boli cronice din România, lunar, la două luni sau la trei luni.

O simplificare, deci. Ura! #sepoate #încredereanefacebine #daicuPRuinainte

Greșit!

Medicul, farmacistul dar mai ales pacientul cu experiență în sistemul asigurărilor sociale de sănătate din România știe că orice modificare care trebuie implementată după o mini-vacanță, pentru că așa se dau legile - cu aplicare de la 1 ale lunii, ale anului etc. - nu va fi implementată în timp util.

Drept urmare, ieri (pentru colegii din spitale care au fost de gardă și s-a întâmplat să externeze pacienți și să încerce să le scrie rețete compensate) și astăzi (pentru vreo 20.000 de medici de familie și din ambulatoriul de specialitate, plus alte zeci de mii de medici din spitale), calculatorul i-a întâmpinat cu erori la validarea rețetei.

Nu vă mai chinuiți. Nu greșiți nimic. Informația completă despre medicamentele modificate pe listele de compensare o găsiți în

HOTĂRÂRE nr. 1.012 din 20 noiembrie 2025

privind modificarea și completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate

EMITENT GUVERNUL ROMÂNIEI

Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 1081 din 24 noiembrie 2025

dar asta nu vă ajută cu mare lucru, până când nu se rezolvă problemele tehnice din PIAS. Probabil la noapte. Pentru că suntem și în perioadă de raportare la început de lună, mai avem și program de lucru peste zi, deci nu prea se poate opri PIAS ca să se corecteze din mers.

Ca să-l parafrazez pe domnul președinte Nicușor Dan, avem digitalizare în sănătate atât cât s-a putut daaaaaaaar suntem mai bine decât eram în urmă cu 20 de ani, când aveam doar pix și hârtii. Uneori indigo.

În cazul de față nu știu dacă halul ăsta de digitalizare a fost chiar un pas înainte. Câteodată îți vine să scoți pixul și hârtia și să-i dai pacientului rețeta de care are nevoie în format clasic, nedecontat, apoi să-l înveți cum să trimită la CNAS și MS prin poștă plicul cu bonul fiscal primit din farmacie, de unde își cumpără cu bani din buzunar 100% medicamentele necesare, să i le deconteze MS și CNAS pentru perioada în care n-a mers sistemul.

Dar suntem oameni eleganți, intelectuali, nu facem noi d’astea. Noi ne cerem scuze în fața pacienților că iar nu merge sistemul, de parcă ar fi al nostru, și îi rugăm să vină și mâine, că poate se rezolvă. De ce? De proști.

Share

Revenind la ce nu știu majoritatea medicilor și celor care se revoltă fără a fi medici, poate merită spus că un alt lucru pe care îl face Colegiul Medicilor acum este modificarea Codului de deontologie medicală. Un proces de revizuire care a început în anul 2023, a eșuat în prima parte a anului 2024 și a fost reluat anul acesta. Poate se va finaliza în această toamnă. Sunt pași statutari care trebuie respectați, inclusiv un vot în Adunarea Generală, un fel de Parlament al colegiului.

Doi ani deja, doar pentru actualizarea și corectarea neclarităților din Codul de deontologie medicală. Nu mai spun câte alte proceduri scrise există în colegiu.

Later edit: înțeleg că procesul de revizuire a început de fapt în 2021, a eșuat în 2022, a fost reluat și eșuat iar în 2024.

Nu m-a întrebat nimeni nimic despre ce am scris. Codul era atunci încă în dezbatere în Colegiile teritoriale, afișat deja de o lună în acea formă intermediară și pe siteul CMR. Erau deja implicați cel puțin o sută de medici din toată țara, pentru că în afară de cei care am făcut parte din grupul de lucru împuternicit cu revizuirea Codului, foarte mulți colegi au trimis propuneri, opinii și comentarii. Apoi proiectul noului Cod a fost analizat și modificat în Biroul Executiv al CMR, în Consiliul Național al CMR și, în final, în Adunarea Generală Extraordinară a CMR, în 30 octombrie.

Cititorul care nu este medic trebuie să rețină și că acest Cod de deontologie medicală reprezintă un set de reguli și principii pe care medicii se angajează să le respecte și înțeleg că pot fi judecați și sancționați de colegii lor medici, în interiorul breslei - în Colegiul Medicilor, în Comisiile de Disciplină. Din acest motiv acest Cod este scris, modificat și votat doar de medici, în interiorul Colegiului Medicilor. El se publică în Monitorul Oficial al României, ca și alte decizii ale CMR, iar un medic sancționat de Colegiu se poate adresa Justiției pentru a contesta sancțiunea, dar aici se opresc asemănările cu legile.

Medicii mai trebuie să respecte însă și legile din România. Fie că vorbim despre Legi, Ordonanțe (de Urgență) ale Guvernului, Hotărâri ale Guvernului sau diverse ordine, norme și regulamente. Acte normative care sunt scrise, modificate și votate/adoptate de diverse instituții ale statului, de Guvern, Parlament, promulgate de Președinte, după caz. Unde adesea nici măcar Colegiul Medicilor nu este întrebat ce părere are. Uneori sunt întrebate unele asociații ale pacienților sau din societatea civilă. Dar asta se întâmplă foarte rar.

Sesizăm cu toții diferențele până aici, între ce este și ce nu este Codul de deontologie medicală al Colegiului Medicilor din România? Despre cine, când și cum trebuie întrebat când se modifică acest cod?

Forma Codului votată pe 30 octombrie, care așteaptă încă publicarea în Monitorul Oficial și va începe să se aplice de la începutul anului 2026, este disponibilă cu puțină întârziere pe siteul CMR, aici. Pauză de citit noul Cod.

Forma anterioară a Codului este încă disponibilă pe siteul CMR și, după ce va fi înlocuită de noua formă, mai poate fi citită în arhivele internetului (cu puțină răbdare până se încarcă textul).

Cititorul atent va observa că noul Cod nu este chiar revoluționar. Puține texte care trebuie rescrise colaborativ și acceptate de zeci de mii de persoane direct atinse de ele pot fi modificate total peste noapte. Dar se pot face pași în direcția corectă. Și exact asta s-a întâmplat cu noul Cod, în opinia mea.

Share

Dincolo de comparația între vechiul Cod și noul Cod, mai sunt necesare câteva informații pentru context.

În privința dreptului medicului de a refuza să acorde asistență medicală unui pacient, tot ce s-a întâmplat cu noul Cod a fost copierea articolului existent în Legea 95 încă din anul 2006, când a fost scrisă cred că de Ministerul Sănătății și aprobată de Parlament:

Articolul 653

(1) Atunci când medicul, medicul dentist, asistentul medical/moasa au acceptat pacientul, relația poate fi întreruptă:

a) odată cu vindecarea bolii;

b) de către pacient;

c) de către medic, în următoarele situații:

(i) atunci când pacientul este trimis altui medic, furnizand toate datele medicale obținute, care justifica asistența altui medic cu competente sporite;

(îi) pacientul manifesta o atitudine ostila și/sau ireverentioasa față de medic.

În forma actualizată a Legii 95/2006, după mia sau miile de modificări din ultimii aproape 20 de ani, articolul are conținut identic dar are numarul 664. Timp de 20 de ani acest articol n-a deranjat pe nimeni. Codul doar l-a copiat, pentru claritate.

Cine consideră că în lege totuși nu este explicit menționat dreptul medicului de a refuza pacientul greșește și de această dată. Tot în Legea 95 găsim și umătorul articol:

Articolul 665

(1) Medicul, asistentul medical/moașa, angajați ai unei instituții furnizoare de servicii medicale, au obligația acordării asistenței medicale/îngrijirilor de sănătate pacientului care are dreptul de a primi îngrijiri medicale/de sănătate în cadrul instituției, potrivit reglementărilor legale.

(2) Medicul poate refuza asigurarea asistenței medicale în situațiile menționate la art. 664 alin. (1) lit. c).

Mai mult, articolul 231 din Legea 95/2006, introduce și noțiunea de conduită civilizată în relația medic-pacient:

Articolul 231

Obligațiile asiguraților pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 230 sunt următoarele:

f) să aibă o conduită civilizată față de personalul medico-sanitar;

Merită menționat că la vremea scrierii Legii 95/2006, toți cetățenii români cu domiciliul în România erau considerați asigurați și aveau obligația să achite contribuția pentru sănătate, în cazul în care nu erau scutiți de plată și punea statul banii pentru ei. Neasigurații, practic, nu existau. Toți românii ori plăteau asigurarea, ori erau datori statului cu plata asigurării, ori erau scutiți de plată. Nu exista luxul de acum în care ne asigurăm doar dacă dorim, când dorim, dar avem, cu toții, numai drepturi! Dar în urmă cu 20 de ani nu exista nici atâta populism grețos în politica românească, în toate partidele.

Merită menționat acest lucru pentru a nu se gândi cineva citind articolul 231 că doar asigurații au obligația să aibă o conduită civilizată, iar neasigurații se pot comporta oricum.

Toți avem obligația să ne comportăm civilizat, cu bun simț, cu respect. Medici și pacienți. Iar cine nu înțelege asta și nu respectă asta, are tot dreptul să fie sancționat.

Medicii care au o conduită necivilizată, o atitudine ostilă și/sau ireverențioasă față de pacient sunt și ei deja refuzați de pacienți de mai bine de 20 de ani, de când s-a renunțat la teritorializare în organizarea sistemului de sănătate, iar pacienții au primit dreptul să își aleagă medicul, acolo unde politicienii au avut grijă să existe mai mult de un medic la o distanță rezonabilă. Unde nu există, politicienii trebuie întrebați, nu înjurați și bătuți medicii, asistenții medicali și restul personalului care are contact direct cu pacienții.

Poate unii cititori își mai amintesc, poate alții află acum, că până la începutul anilor 2000 pacienții români trebuiau să meargă la anumiți medici, anumite policlinici sau spitale, în funcție de domiciliu, de strada pe care locuiau. Așa era organizarea sovietică, modelul de sistem de sănătate Semasko, pe care România comunistă îl adoptase. După anul 1999, când politicienii vremurilor au privatizat dispensarele, policlinicile și cam 90% din structura spitalelor, pacientul a primit dreptul să își aleagă medicul. Schimbarea a fost și rămâne binevenită. Nimeni nu poate spune că este prizonierul unui medic care îl refuză.

Pacientul român are și o altă modalitate de a sancționa medicul, dincolo de refuz. Îl poate reclama la Colegiul Medicilor. Pentru orice. Și pentru că s-a uitat urât. Iar rolul Colegiului Medicilor este să analizeze aceste reclamații și să judece și sancționeze medicul, în baza Codului de deontologie medicală, dacă reclamația este întemeiată.

Nu știu câte sesizări primesc zilnic sau lunar Colegiile teritoriale, dar sunt afișate transparent pe siteul CMR rapoartele Comisiei Superioare de Disciplină. Medicii chiar sunt sancționați de Colegiu, în ciuda opiniilor de pe Facebook că nu există așa ceva și toți medicii sunt scoși basma curată.

Medicii, în schimb, nu au unde reclama un pacient. Poliția vine târziu, cere tot felul de declarații scrise la secție, reveniri, apoi prezentări în instantă. Pentru că, nu-i așa, dacă se reclamă vecinii între ei din orice motiv sau un medic reclamă că un pacient l-a agresat/amenințat, tot aia este și tot aceleași proceduri trebuie aplicate.

Share

Un alt articol îndelung discutat în interiorul Colegiului și în spațiul public din noul Cod este cel pe care eu îl numesc articolul #afarăcucomerțuldinmedicină. Mă rog, cât se poate.

Articolul 10 Exercițiul profesiei medicale și caracterul necomercial al actului medical

(1) Profesia medicală nu poate fi practicată exclusiv ca o afacere/activitate comercială.

(2) Exercitarea profesiei medicale are un caracter științific, umanitar și etic, fiind orientată spre interesul pacientului și nu urmărește doar obținerea unui câștig financiar ca scop principal.

(3) Sunt interzise comportamentele care denaturează relația medicală într-una comercială.

Trebuie spus că în Codul francez, unde medicii sunt aproape complet privați, acest articol sună așa:

În Franța! Curioșii pot citi pe link și comentariile oficiale ale articolului din Codul francez.

Sigur că un astfel de articol, chiar și în forma mult detaliată din noul Cod din România, îi scoate din minți nu atât pe colegii medici care au făcut din practica lor medicală o practică strict comercială, un biznis, un fel de prostituție, mai pe șleau, care probabil sunt puțini, ci mai ales pe marii CEO ai lanțurilor comerciale, care preferă satul fără câini care a devenit sistemul medical românesc în ultimii 10-15 ani.

Ca să fie clar: nimeni nu va sancționa medicul pentru că are afișate transparent onorarii sau tarife sau liste de prețuri pentru servicii medicale nedecontate de asigurări, nimeni nu-i va naționaliza cabinetul privat, nimeni nu va avea pretenția să facă voluntariat și să-și facă loc în icoană lângă sfinții doctori fără de arginți - sau ce și-au mai imaginat unii și alții. Tot ce spune articolul este că trebuie să-ți amintești că ești medic, nu șarlatan, nu patron de bordel. Iar scopul practicării medicinei nu este exclusiv și în principal profitul.

Și trec astfel la tema conexă articolului 10 - publicitatea. O temă despre care presa n-a prea scris în aceste zile, nu au fost prea multe comentarii, dar pentru care telefoanele au început să sune. În aceste săptămâni se decid bugete de publicitate, se semnează contracte și oamenii vor să știe dacă este chiar așa cum scrie acolo, dacă într-adevăr chiar nu se mai poate face publicitate oricum, oriunde, dacă nu mai sunt portițe.

Își doreau cea mai mare parte a medicilor români, poate și o mare parte a societății, să fie interzisă total publicitatea în domeniul Sănătății?

Probabil că da.

Ar fi fost fezabil ca noul Cod să interzică total publicitatea?

Probabil că da. În fond în multe alte țări nu vezi deloc publicitate, nici la servicii de sănătate, nici la medicamente și suplimente.

Dar dacă cu refuzul și comerțul o mai scoatem la capăt și Codul are toate șansele să rămână un număr de ani așa cum a fost acceptat și votat, eventual cu mici corecturi, ici, colo, unde poate a scăpat câte o nuanță, intenția de a interzice total publicitatea cred că ar fi anulat complet și efortul din acest an de modernizare a Codului.

Sunt pur si simplu mult prea mulți bani în publicitate în România și în sistemul de sănătate privat, iar Colegiul Medicilor sunt sigură că ar fi fost împiedicat pe toate căile să adopte astfel de reguli.

Poate că vreun ministru al Sănătății sau câțiva lideri de partide politice vor avea curajul în anii următori să ia și acest taur de coarne. Este, până la urmă, ceva ce Colegiul Medicilor poate aborda, poate și sancționa, dar care cade mai mult în sarcina legiuitorului.

Asta dacă politicienii, atât de pudibonzi când vine vorba de educație sexuală în școli, dar deloc deranjați de reclamele la creme și ovule vaginale auzite la radio în mașină de copiii care sunt duși de părinți la creșă și grădiniță, vor dori să schimbe.

Share

Prostia este vizibilă direct din titlu (“poate schimba modul în care pacientul român își abordează programele de screening”), și nici măcar nu zic încă de problemele testării genetice așa, în masă.

Dacă întrebi Google în limba engleză, îți va da o definiție corectă a programelor de screening.

Programele de screening sunt inițiative de sănătate publică organizate și sistematice, concepute pentru a testa pentru o boală sau factori de risc persoanele asimptomatice dintr-o populație definită, cu scopul de a identifica și gestiona din timp afecțiunile. Aceste programe sunt distincte de testarea diagnostică, care este utilizată atunci când o persoană are deja simptome. Programele de screening eficiente necesită un efort coordonat din partea sistemelor de sănătate, a furnizorilor și a persoanelor pentru a asigura testarea de calitate și monitorizarea la timp, ceea ce contribuie la reducerea poverii bolilor într-o societate.

(Textul în engleză dat de Google, tradus cu Google Translate în română.)

Dacă întrebi același Google în limba română, îți va da o tâmpenie de răspuns, dar în acord cu tâmpeniile împinse de peste un deceniu de marketingul corporațiilor medicale din România, nereglementate, necontrolate și nesancționate de cineva. Oare cine ar avea asta în atribuții?

Programele de screening sunt investigații medicale organizate la scară largă pentru depistarea precoce a bolilor sau a factorilor de risc, înainte de apariția simptomelor. Ele vizează populații specifice, cum ar fi femeile (screening cervical sau mamar) sau anumite grupuri de risc (screening pentru cancer pulmonar). Prin depistarea timpurie, aceste programe permit intervenția medicală în stadii în care afecțiunile sunt mai ușor de tratat și curabile.

(Textul în română dat de Google.)

Revenind la titlul știrii, pacientul nu are nici o treabă să își abordeze programele de screening.

Dar marketing, NLP, adică agățatul de idei fixe și proaste deja băgate subtil în mentalul colectiv ca să vândă orice aduce profit sau un câștig pentru cineva. Sună cunoscut?

Pentru că n-am timp să scriu, am luat-o pe scurtătură cu ChatGPT și doar am validat ce a răspuns, dar mi se pare corect să spun asta aici.

Am întrebat deci Inteligența Artificială

“Ce parere ai de afirmatiile din citatul asta si tot advertorialul asta?”

Mi-a răspuns:

Este foarte bine că ai întrebat — afirmațiile din citatul și din advertorial merită abordate critic, cu un ochi atent la ce spun și ce nu spun, la riscuri și la cadrele legale aplicabile. Mai jos ți le “desfac” și îți spun ce părți sunt plauzibile, ce părți sunt mai problematice sau ambigue, și la ce trebuie să fii atent dacă te gândești să participi sau să accepți un asemenea test.

---

## Ce spun afirmațiile și ce spun ele „între rânduri”

Afirmația-cheie:

> „Confidențialitatea datelor participanților este prioritatea noastră. Rezultatele testelor Longevity 100+ sunt comunicate doar pacientului, în cadrul consultației cu medicul genetician, și nu pot fi accesate de angajatori, asiguratori sau alte terțe părți. Colaborăm cu Ipsos pentru a gestiona datele în mod responsabil și cu societatea de avocatură D&B David și Baias, corespondent PwC în România, pentru a ne asigura că toate informațiile sunt protejate și procesate conform celor mai înalte standarde legale și etice.”

Lucrurile bune pe care le conține:

• Este firesc și de așteptat într-un proiect serios să se invoce că datele genetice și medicale (care sunt categorii sensibile de date cu caracter personal) vor fi procesate numai cu mare grijă, sub control legal și confidențial.

• Să spui că rezultatele sunt comunicate doar pacientului (prin medicul genetician) sugerează că nu vor fi publicate ca atare, nu vor fi puse “în cloud” fără restricții etc.

• Să afirmi că angajatorii, asiguratorii sau alte terțe părți “nu pot” accesa datele este un angajament public puternic — dar trebuie verificat dacă există garanții reale (tehnice, contractuale, legale) care să facă imposibil accesul.

• Colaborarea cu firme de cercetare (Ipsos) și cu societăți de avocatură poate fi un semn că proiectul vrea să aibă suport legal și proceduri de conformitate, ceea ce este de asemenea un semn bun.

Dar aceste afirmații nu garantează automat că totul va fi perfect. Să vedem ce elemente ridică semne de întrebare.

---

## Ce întrebări critice și ce riscuri trebuie să verifici

1. Ce implică “nu poate fi accesat de angajatori, asiguratori sau alte terțe părți”?

• De ce spun “nu poate fi”? Pe ce măsuri? Sunt măsuri tehnice (criptare, segregare a identităților, politici de acces foarte stricte) sau doar angajamente de tip “noi promitem”?

• În ce condiții legale excepționale ar putea fi obligat proiectul (sau o instanță, autoritate) să dezvăluie date? De exemplu, în cazul unei cereri judiciare, a unei anchete penale etc.

• Ce mecanisme de audit există ca să verifici efectiv că nu s-a făcut “scurgere” sau acces neautorizat?

2. Definiția “terțe părți” / “alte terțe părți”

• Spun “angajatori, asiguratori sau alte terțe părți” — dar ce înseamnă “alte terțe părți”? Pot include subcontractanți, laboratoare externe, firme IT, firme de analiză statistică etc.

• Dacă datele sunt anonimizate sau pseudonimizate și apoi puse la dispoziție pentru cercetare, ar putea fi folosite de terți fără identificare directă. Este vorba de “acces complet cu identitate” sau de “acces anonim”?

3. Riscuri de reidentificare

• Datele genetice sunt extrem de sensibile: chiar dacă sunt anonimizate, există riscul ca unii indivizi să poată fi re-identificați, mai ales dacă sunt disponibile și date adiționale (demografice, clinice etc.).

• Proiectele serioase folosesc tehnici de securizare — criptare, control acces, audit, segregarea identității etc. Dar nu este suficient să spunem “sunt protejate”.

4. Conformitatea legală: GDPR, legislație românească, reglementări medicale

• În Uniunea Europeană și în România, datele genetice și datele medicale sunt considerate *date cu caracter sensibil* și sunt supuse regimuri stricte de protecție.

• Pentru a prelucra astfel de date, organizatorii trebuie să aibă un temei legal foarte solid (consimțământ informat explicit, obligații legale, etc.).

• Trebuie să existe politici clare de stocare, de minimizare a datelor, de limitare a accesului, de ștergere după un interval rezonabil etc.

• De asemenea, trebuie respectate drepturile persoanelor (dreptul de acces, de rectificare, ștergere, opoziție etc.).

• În caz de breșă de securitate, trebuie notificată autoritatea de protecție a datelor și, când este cazul, persoanele afectate într-un termen fix (ex. 72 de ore) — conform GDPR.

• Dacă datele trebuie transferate în afara UE sau într-o entitate din afara UE, trebuie să fie asigurate garanții (clauze contractuale standard, decizii de adecvare etc.).

5. Transparența procedurilor și auditul extern

• E important să existe mecanisme independente de verificare (audit extern, inspecții, raportări) ca să te asiguri că ceea ce se afirmă declarativ se și respectă în practică.

• Consumatorul/participantul ideal ar trebui să aibă acces la un “punct de control” — să poată întreba: cine a accesat ce, când, ce protocoale au fost folosite etc.

6. Conflictele de interes sau utilizarea datelor pentru cercetare / business

• Ei spun că datele vor fi protejate etc., dar și că vor construi “prima hartă genetică a României” și că datele vor alimenta politici și cercetare. Trebuie clar: datele folosite pentru acele scopuri vor fi anonimizate? sau identificabile?

• Există riscul să îți fie propuse în viitor produse personalizate (medicamente, asigurări, servicii) bazate pe acel profil genetic — într-un context comercial, ce securități ai că datele nu vor fi folosite în mod discriminatoriu?

7. Advertorialul și tenta publicitară

• Acesta este un material promoțional (publicitate) — nu un articol jurnalistic critic. Deci scopul este promovarea proiectului, ceea ce presupune că informațiile vor fi prezentate sub “umbrela optimistă” a beneficiilor, nu accentul pe riscuri sau limitări.

• Unele afirmații pot fi exagerate (ex: “cel mai amplu program din regiune”, “schimbă modul în care” etc.). Trebuie să verifici ce este “realistic” și ce este “marketing”.

---

## În contextul proiectului “Longevity 100+” (ce știm până acum)

Ce știm din surse media:

• Proiectul este adresat, cel puțin inițial, unor angajați din companii (MedLife, BCR, Decathlon, World Class) — participarea este voluntară. ([The Romania Journal])

• Se afirmă că se va face secvențiere genomică (“Low-Pass Whole Genome Sequencing” – LP-WGS) pe platforma Illumina NovaSeq X Plus, în premieră națională. ([The Romania Journal])

• Se spune că proiectul va contribui la o “hartă genetică a României” și la cercetare. ([The Romania Journal])

• În media se reliefează exact afirmația despre confidențialitate, colaborare cu Ipsos și societatea de avocatură etc. ([HotNews.ro])

Deci, ceea ce afirmă advertorialul nu sunt niște invenții noi în context — ele reflectă exact discursul oficial al proiectului.

Totuși, faptul că ele apar în comunicate oficiale nu le transformă automat în garantii infailibile.

---

## În concluzie: ce părere am

Afirmarea confidențialității datelor este necesară și normală pentru un astfel de proiect, dar nu este suficientă — trebuie susținută de măsuri concrete, auditabile.

Ceea ce afirmă MedLife (că doar pacientul va vedea rezultatele, că niciun angajator sau asigurator nu va avea acces etc.) sunt promisiuni care merită luate în serios, dar și verificate:

* Dacă accepti să participi, cere să ți se arate politica de confidențialitate, acordul de prelucrare a datelor, ce garanții tehnice există (criptare, segregație, audit etc.).

* Verifică ce drepturi ai (acces, ștergere, opoziție etc.) și dacă există un mecanism transparent de acces la aceste drepturi.

* Fii atent la modul în care datele sunt folosite ulterior, în cercetare sau în politici — dacă ajung anonimizate sau agregate, riscul este mai mic, dar nu inexistent.

* Ideal ar fi ca proiectul să fie supus auditului independent și să existe transparență asupra practicilor de securitate și conformitate.

Dacă vrei, pot încerca să caut detalii tehnice (politici de confidențialitate, contracte, audit extern) legate de Longevity 100+ și să vedem dacă promisiunile lor sunt susținute “pe hârtie”. Vrei să fac asta pentru tine?

Share

N-am continuat dialogul cu ChatGPT. Nu am vrut să-i introduc nici nuanța “în România”, pentru că oricât de inteligent se spune că ar fi, nu este chiar așa subtil.

Crede cineva că în România corporațiile medicale care atrag clienți cu reclame la metrou “verifică-ți plămânii cu un Computer Tomograf!” vor fi controlate de cineva să respecte tot ce scrie mai sus?

Crede cineva că în România aceste date genetice, scoruri de risc, nu vor fi vândute companiilor de asigurări private de sănătate, cu toate promisiunile fierbinți din reclame?

Bun de citit și articolul din The Conversation de vara aceasta despre un program de testare genetică a tuturor bebelușilor născuți în Anglia, și problemele ridicate de o astfel de inițiativă. Tot a privaților, că nu mai este nici Marea Britanie ce a fost, dar mascată mai inteligent prin NHS-ul privatizat în mare parte și prin mâna multor politicieni populiști și corupți și la ei.

Cel mai delicios aspect al noului produs este că nu se adresează direct consumatorilor ci este accesibil doar prin alte companii, ca beneficii pentru angajați sau pentru clienți ai acelor companiilor.

Cine este responsabil, deci, de ceea ce se va întâmpla, în timp, cu datele tale medicale și genetice?

Gânditul doare un pic, dar contribuie la stare de sănătate mai mult decât orice promoție/gratuitate la analize, servicii medicale, medicamente și suplimente.

Share

• Ministerul Sănătății s-a trezit îndreptățit să scrie direct într-un proiect de lege că ridică dreptul de a profesa al medicilor care fraudează fondurile caselor de asigurări de sănătate. Tras un pic de atenție de Colegiul Medicilor, ministerul și-a amintit împreună cu direcția juridică cum stau lucrurile de fapt - doar Colegiul Medicilor și/sau o instanță de judecată pot retrage acest drept. Proiectul a fost modificat.

• Pe Facebook s-a viralizat mesajul lipsit de orice logică și știință medicală a unui medic pneumolog din județul Bihor, pe teme legate de vaccinare și covid. Mesajul nu avea conținut original, deși era scris de medic. Ideile plutesc prin comunitatea MAGA, antivaxx, antiștiință, pământul-e-plat de ceva timp. Dr. Groșan nici măcar nu era la primul mesaj de felul acesta. Nici nu era singurul medic care scria asta pe internet. Dar a fost știre câteva zile. Toată lumea care crede în știință s-a revoltat, pe bună dreptate. Colegiul Medicilor s-a sesizat.

• La Brașov s-a întâmplat o întrunire, ca o chermeză, un parastas, vorba unui coleg. Organizatorii i-au zis conferință științifică pe tema covid, 5G, nanochipuri, transumanism ș.a.m.d.. Medicii care se bazează pe dovezi i-au zis pseudo-conferință și s-au revoltat. Colegiul Medicilor s-a sesizat și a sesizat mai departe autoritățile. Consiliul Național al Audiovizualului a șters înregistrarea întrunirii de pe internet.

• Tot pe Facebook s-a viralizat un alt mesaj lipsit de orice logică și știință medicală. De data asta al nutriționistei vedetelor, ulterior cunoscută ca medic nutriționist, în fapt medic diabetolog din București. Nici acest mesaj nu avea conținut original. Și ideile cu statinele care fac și dreg tot răul din organism și nimic bun plutesc de mulți ani prin mediile mai certate cu știința. Din păcate și prin multe cabinete medicale și spitale sau farmacii. Nu era nici prima dată când doamna doctor Bilic îl scria pe internet și îl spunea prin alte medii audio-video. Dar de data asta s-a viralizat. L-a dat ca știre inclusiv Pro TV-ul, unde doamna doctor are emisiune. Toată lumea medicală s-a revoltat. Colegiul Medicilor a reacționat.

Răspunsul scurt la întrebarea din titlu este deci: Colegiul Medicilor reacționează, sesizează, face.

Mai nou. Nu-mi amintesc să fi avut astfel de reacții, în 24-48 de ore, până anul acesta.

A ignora această nuanță aș spune că este rea credință.

Desigur însă că România este o țară unde dacă sportivii nu câștigă aurul la Olimpiadă sau locul 1 în finala vreunui mare concurs, acei sportivi sunt cei mai proști din curtea școlii, să treacă la coada vacii, ce mai caută în sport, de ce le mai plătim salarii sau ce le plătim ș.a.m.d. Nu acceptăm decât excelența, din confortul canapelei de acasă.

Similar, orice politician bine intenționat sau lider de colegiu, ordin, societate profesională, patronat, sindicat, asociație de șah sau de scară de bloc, trebuie să se bată cu balaurii, să fie Chuck Norris și Spiderman 2-în-1, să nu-i scape nimic, să fie permanent pe fază și să facă tot ce credem noi că trebuie să facă. Non-stop. Altfel să stea acasă, la coada vacii etc. Ca sportivii ăia ajunși doar pe locul 2.

Share

Când am candidat anul trecut pentru un loc din cele 26 sau câte or fi în Consiliul Municipal al Colegiului Medicilor din București și ~150 din Adunarea Generală a Colegiului Medicilor din România am scris în declarația de candidatură că îmi propun să fac Colegiul Medicilor mai transparent și mai puțin blocat în proceduri. N-am formulat chiar așa, dar asta era esența.

Un an mai târziu, revolta celor mai mulți față de aparenta lipsă de reacție sau reacția prea slabă a Colegiului Medicilor exact asta arată - opacitatea și lipsa de viteză a organizației din cauza procedurilor învechite.

Nu are rost să întreb câți medici, membri ai colegiilor medicilor teritoriale, știu cum le-ar putea fi ridicat chiar lor dreptul de liberă practică. Nu doar care ar fi pașii, ci și cât ar dura din momentul unei sesizări către colegiu sau autosesizări a colegiului.

Iar asta nu este deloc o întrebare abstractă, din categoria dar ce mă interesează pe mine asta, pentru că dreptul de liberă practică este ceva foarte important pentru un medic și ceva ce mai toți cei revoltați în aceste 3-4 săptămâni au cerut să fie ridicat medicilor din poveștile de mai sus.

Crede cineva că dispune președintele colegiului teritorial sau național și, gata, se întâmplă într-o oră? Sau că face biroul municipal/ teritorial/ excutiv o ședință online și, pac!, până la sfârșitul zilei s-a rezolvat? Probabil că mulți medici și mare parte a românilor cred asta.

Realitatea este mult mai complexă. Și dintr-un anumit punct de vedere, este bine să fie așa.

Colegiul Medicilor este prima instanță de judecată a activității profesionale a medicilor. Iar o judecată presupune o procedură, o anchetă, o decizie luată pe baza unor dovezi. Nu pe impresii și umori.

Mai departe, decizia Colegiului Medicilor poate fi apoi contestată de medic în instanță. Sunt deja câteva procese pe rolul instanțelor. Majoritatea pierdute de medicii care au contestat decizia Colegiului. Din câte îmi amintesc din raportul de activitate al Comisiei Superioare de Disciplină a CMR, nu toate.

Iar avocații care reprezintă medicii în instanță pot invoca tocmai viciile de procedură ale demersurilor Colegiului Medicilor, cum ar fi antepronunțarea, influențarea deciziei sau aplicarea sancțiunii înaintea anchetei și deciziei.

Share

În unele țări, procedurile sunt mai simple sau/și mai rapide. În Anglia, din câte mi s-a povestit, unui medic îi poate fi suspendată activitatea destul de rapid, iar cazul lui se judecă intern în echivalentul colegiului (General Medical Council) în câteva săptămâni sau luni. În tot acest timp, medicul își primește salariul și stă acasă, grădinărește, plimbă cățelul, dar nu mai are activitate medicală. Probabil că nu mai scrie nici pe Facebook, dar asta din common sense britanic, nu pentru că ar avea neapărat o interdicție. Dacă sunt colegi care profesează în Anglia și citesc asta, iar eu bat câmpii, îi rog să mă corecteze. Eventual și cu detalii - cine îi plătește salariul medicului? GMC, vreo firmă/organizație la care se asigură suplimentar, pe lângă cea de răspundere civilă/malpraxis?

Și în România am putea să simplificăm procedurile. Ar dura câteva luni, poate câțiva ani, dar am rezolva o problemă destul de mare a medicilor din România și societății.

Revenind la ce nu știu majoritatea medicilor și celor care se revoltă fără a fi medici, poate merită spus că un alt lucru pe care îl face Colegiul Medicilor acum este modificarea Codului de deontologie medicală. Un proces de revizuire care a început în anul 2023, a eșuat în prima parte a anului 2024 și a fost reluat anul acesta. Poate se va finaliza în această toamnă. Sunt pași statutari care trebuie respectați, inclusiv un vot în Adunarea Generală, un fel de Parlament al colegiului.

Doi ani deja, doar pentru actualizarea și corectarea neclarităților din Codul de deontologie medicală. Nu mai spun câte alte proceduri scrise există în colegiu.

Sigur că un cititor atent poate spune și aici că este vorba despre erori de management, că organizația nu este condusă cum trebuie, că dacă se vrea, se poate și se face mai repede, mai bine, mai vizibil. Să aducă firme de audit, de avocatură, de management și să modernizeze și eficientizeze organizația.

Îl invit să se uite în jur. Unde lucrează, unde trăiește. La întreaga țară, de la Poliție la Administrația Prezidențială. La lumea în care trăim. Avem undeva funcționale aceste exemple de bună practică pe care le tot invocăm? Poate pentru o scurtă perioadă de timp, undeva unde s-au aliniat stelele sau cineva și-a pus pe pauză toată viața și s-a concentrat câteva luni sau câțiva ani pe un singur obiectiv. Dar în rest?

Am și eu nemulțumirile mele legate de activitatea Colegiului Medicilor. Pot spune că este mai rău decât îmi imaginam înainte să mă implic și că mi-aș dori ca multe lucruri să fie altfel, mai repede, mai bine. Atât se poate însă pentru moment. Este mai bine decât a fost. La fel cum în urmă cu un an era mai bine decât a fost în urmă cu patru ani. Sper ca în următorii trei ani să fie și mai bine. Dar pentru asta trebuie multă muncă și multă răbdare.

Presiunea de pe Facebook are rolul ei, dar este o linie fină între critica contructivă cu scopul de a împinge lucrurile în direcția corectă și țipatul pentru likeuri, shareuri și “reacții” sau de dragul țipatului.

Share

Se știe și nu mai trebuie dovedit, cum ar zice avocații, că există decontări fictive, de la mici ciupeli la echivalentul a jumătate de factură, dacă nu chiar toată. Oricine lucrează în sistem vede asta, fără să aibă acces la date așa cum au casele de asigurări locale și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, școala domnului profesor Vlădescu, Ministerul Sănătății sau ANAF.

S-a dovedit totuși prin justiție că există chiar firme înființate cu singurul scop de a frauda sistemul de concedii medicale. Deci de ce ar mira pe cineva dacă există și clinici medicale înființate de băieți deștepți (pentru că orice băiat deștept își poate face o clinică medicală în România, fără să fie medic) cu unicul scop de a frauda sistemul de asigurări sociale de sănătate? Și nu este vorba despre firmele care coafează DRG-ul spitalelor, ci chiar de clinici medicale diverse, unități cu paturi (spitale este mult spus) și spitale.

Și nu este vorba de a direcționa pacientul de la public la privat și vițăvercea, ci de raportat în fals servicii medicale cap-coadă, unde pacientul nici măcar nu știe unde este clinica. Apropo, cardurile alea de sănătate la persoanele cu vârsta peste 18 ani și care n-au avut card niciodată dar între timp s-au asigurat, cardurile, zic, când se mai tipăresc?

Un sistem de peste 70 de miliarde de lei anual în prezent, cu zero mecanisme eficiente de monitorizare și control, este foarte apetisant pentru orice hoț.

Frauda cu asigurările de sănătate n-au inventat-o românii. În alte țări însă se și face ceva pentru a fi redusă frauda. În SUA, de exemplu, chiar la nivel de FBI! De eliminat este foarte greu, hoții fiind foarte creativi iar oamenii, în general, ușor coruptibili. Se estimează că între 3 și 10% din banii asigurărilor de Sănătate sunt fraudați în Statele Unite.

Share

Revenind în România și la click-bait, trebuie spus că este mare revoltă în rândul medicilor pe marginea proiectului de ordonanță a Guvernului afișat de Ministerul Sănătății pe site miercuri. Medicii obișnuiți să citească legislație, chiar și din faza de proiect, au făcut-o chiar miercuri. Câțiva, membri ai Colegiului Medicilor din București, care citesc și forumul/platforma Colegiului, poate au aflat de la mine joi seară, când am scris acolo despre ordonanță. Mai mulți medici au aflat abia vineri, când jurnalista Carla Tănasie a dat mură în gură articolele horror despre ridicarea dreptului de liberă practică pentru fraudă în sistemul de asigurări de sănătate. Tot vineri a apărut și prima reacție de la Colegiul Medicilor, pe Facebook. Îngrozitor de mulți medici nu știu nici acum ce scrie în proiect.

Este și destul de greu ca un medic obișnuit să știe ce scrie în proiect, pentru că textul proiectului se schimbă de la o zi - ca să nu zic de la o oră - la alta. Oficial, au existat doar două variante afișate pe site. Cea inițială și “versiunea 2”. Cel puțin asta înțeleg cei care accesează acum pagina Ministerului Sănătății. În realitate, documentul se tot schimbă, deși păstrează denumirea de v2. O fi corect din punct de vedere al tehnicii legislative așa? Că tot vorbeam în articolul anterior despre profesionalism și competență.

Într-o primă variantă, pe care recunosc că nici eu n-am reușit să o citesc înainte să dispară, articolul care a revoltat pe toată lumea făcea referire doar la unitățile publice cu paturi. Cel puțin așa a scris presa. Și Cristina Șomănescu este o jurnalistă cu experiență în domeniu, așa că nu cred că a citit greșit.

Oare autoritățile cred că fraudă există doar în unitățile publice sau doar pe aceea vor să o stârpească? Conform principiului existent în unele cercuri că privatul e privat și acolo se poate orice. Doamne ferește să ne atingem de fondurile de investiții și șmecherii din spatele privatului mare, care pe vremea premierilor Ciucă și Ciolacu ajungeau la discuții direct cu aceștia. Chiar și domnul ministru Rogobete a apărut în prima conferință de după numirea în funcție cu privatul umăr la umăr, dar a avut măcar decența să o facă instituțional, cu PALMED. Nu cu icsulică, CEO la lanț.

Ulterior ministerul și-a revenit, și a pus altă variantă de proiect de ordonanță, în care sancțiunile se aplică la toate unitățile cu paturi, adică și publice, și private.

Share

Despre ce sancțiuni este vorba, totuși? Unele care existau de când lumea în contractul cabinetelor de medicină de familie și ambulatoriu de specialitate. Eu credeam că existau și la unitățile cu paturi și spitale, dar înțeleg acum că nu - și, sinceră să fiu, nu am nici chef să verific.

Ministerul și Casa scriu în proiectul de ordonanță că dacă prind vreo unitate cu paturi (adică o clinică medicală cu câteva paturi, autorizată să faca spitalizări/internări “de zi”, adică pacientul merge dimineață, i se fac consulturile și anumite investigații, și până după-amiază - în maximum 12 ore - este acasă cu tot cu rezultatele) sau spital, public sau privat, că au raportat fals că ar fi făcut aceste spitalizări/internări de zi sau continue (adică de mai multe zile), sancționează și clinica/spitalul, și medicii.

Ce înseamnă raportare falsă? Trebuie să deduc, pentru că proiectul este vag, vorbind doar de documente justificative.

Poate să însemne că pacientul nici n-a trecut pe acolo. Nici măcar umbra lui. Doar CNP-ul lui, în cazul în care n-are card emis sau este minor. Sau cardul lui, în cazul în care pacientul îl dă altcuiva să facă ce dorește cu el. Președintele CNAS mai vorbea și de carduri clonate, ca la cardurile bancare, dar nu știu ce să zic. Mai era un președinte CNAS care vorbea de amprenta cardului lăsată în softul de cabinet/spital. Ei au făcut SIUI și CEAS, deci ei știu ce se poate face și ce nu se poate face. Noi, muritorii de rând, contribuabilii, nu avem transparență nici acolo, pe caietele de sarcini și pe rapoarte de monitorizare anuală a sistemelor informatice sau a activității de control a CNAS și CAS locale.

Poate să însemne și că pacientul a trecut pe acolo, dar, în loc să i se facă pe spitalizarea de zi pachetul de servicii negociat și/sau contractat de clinică/spital cu casa de asigurări, și de care pacientul are nevoie (de ex. consultație, analize de sânge, o investigație tip ecografie abdominală, de sarcină sau cardiacă ș.a., “holter de tensiune arterială pe 24 de ore”, endoscopie, colonoscopie etc., după caz) i se face doar o consultație. De ce ar face clinica sau spitalul asta? Pentru că în loc de vreo 50 de lei pentru o consultație simplă în ambulator, decontează pe o foaie de spitalizare de zi undeva de la 100 și ceva de lei până la peste 1000 lei, parcă. Sunt niște tarife menționate în norme, dar totul este foarte neclar, pentru că are loc și o negociere a tarifelor cu casele de asigurări. Cred că de fapt casele și decontează diferit aceleași pachete la furnizori diferiți, dar se poate să bat câmpii cu partea asta.

De ce nu se revoltă pacientul? Pentru că pacientul român habar n-are cum funcționează sistemul, ce drepturi are, de ce servicii poate beneficia, cum, când, ce trebuie să întrebe și ce trebuie să verifice!

Share

Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, declara săptămânile trecute la sediul Guvernului:

“Se mai întâmplă un fenomen. Îmi pare rău că trebuie, în 2025, să-l spun atât de direct. Există anumite unități sanitare, publice și private, care facturează, spus altfel, către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în timp de o lună, servicii - și vă dau o cifră, nu este reală, este doar pentru a înțelege fenomenul - de 10 milioane de lei, dar investește în medicamente, în consumabile medicale, în reactivi 10.000, 20.000 de lei pe lună. Or, acest lucru nu este posibil. Nu poți să efectuezi 20 de anestezii generale într-o lună, care să te coste 2% sau 3% din valoarea costului real. Din acest motiv, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, împreună cu Ministerul Sănătății vor efectua controle și vor aplica o sancțiune de 20% din valoarea contractului cu Casa pentru acele situații în care nu se poate face dovada, prin facturi sau prin documente de livrare, a echipamentelor medicale, a medicamentelor sau a consumabilelor medicale. Fenomenul este cunoscut de foarte multă lume, sunt sigur că toți din această sală și mulți care mă privesc acum cunosc acest fenomen prin care medicamentele, materialele sanitare și, mai grav, uneori, echipamentele medicale sunt luate din spitalul public și instalate și folosite în cabinetele private. Nu am spus în spitalele private, am spus în cabinetele private și este o mare diferență.”

Bravo! Frumos! În sfârșit cineva ia taurul de coarne!

Doar că ce a rezultat în proiectul de ordonanță pus zilele trecute pe siteul ministerului domnului Rogobeste este asta, în forma inițială:

Subscribe now

Poftim?

Deci:

• de la sancțiune de 20% din valoarea contractului cu casa de asigurări, am ajuns la doar 5-10% din valoarea bucății mici de contract doar pentru secția sau compartimentul unde s-a produs frauda - avantaj patronul!

  și în plus la

• sancționarea medicului prin excluderea din contract pentru 6-36 luni (adică nu mai are voie să aibă contract cu casa de asigurări, iar pacienții care l-au ales pe el/ea drept medic vor trebui să se orienteze spre alt medic dacă doresc servicii decontate de asigurări)

  și

• reclamarea medicului la Colegiul Medicilor din România (adică teritorial, că legiuitorul nici măcar atât nu știe, că nu la CMR se reclamă, ci la colegiul județean/București unde medicul este înscris. Domnul ministru nu are de unde să știe asta, că dânsul nu este înscris în Colegiu) pentru nici mai mult, nici mai puțin decât revocarea dreptului de liberă practică pe vecie!

Băi, nene. Se știe și nu mai trebuie dovedit că legile în România se scriu în bataie de joc.

Dar chiar așa?

Deci pentru toate cele penale, cu condamnări și chiar pușcărie, politicianul român are dreptul apoi să fie în continuare politician și să primească și salariu de la contribuabil pentru că scrie legi. Dar pentru fraudă economică medicul trebuie distrus, să nu mai profeseze în viața vieților lui medicina! Nici în România, nici în altă țară! Totul în interesul pacientului, pentru că încrederea ne face bine.

Share

Asta ar fi o parte a problemei ridicată de proiectul de ordonanță.

A doua parte a problemei, și cea mai importantă, în opinia mea, este ce treabă are medicul din clinică/spital cu ce face patronul?

Dacă în medicina de familie și ambulatoriul (independent) de specialitate, unde, repet, aveam aproape dintotdeauna o clauză similară în contract (sancțiune cu % din factură + excludere din contract) medicul consultă, pansează, taie, coase, scrie, raportează serviciile la casă, trimite factura la casă, cumpără de la tipizate la hârtie igienică în cabinet, dă și cu mopul, ba chiar și o lavabilă, pe semnătura olografă și electronică proprie, în clinici/spitale nu-i tot așa.

În clinici și spitale medicul, angajat sau colaborator pe PFA/I sau SRL, consultă pacienții și face investigațiile, intervențiile terapeutice etc., iar de card, soft, SIUI, raportare se ocupă, în general, altcineva.

De multe ori acel altcineva este cu sau fără Bacalaureat, angajat pe minim pe economie, și face ce-i spune patronul. Sau managerul. Dacă șeful zice “la toate consultațiile bagi câte servicii încap” sau “toate biletele le faci spitalizare de zi”, angajatul aia face. Dacă șeful îi zice medicului “doamna/domnul doctor, lăsați parafa/semnătura electronică la recepție, să nu mai pierdeți timpul în cabinet cu SIUI, să vă puteți ocupa de pacient”, medicul naiv aia face.

Și pentru că iar n-avem transparență, nici măcar nu știu dacă toți medicii din clinici, unități cu paturi, spitale mari au semnătură electronică proprie, ca să semneze ei ceva. A fost un mic scandal la CNAS la negocieri într-un moment, cu niște ani în urmă, când am descoperit că 20.000 de medici de familie și din ambulatoriul independent de specialitate fuseseră obligați de CNAS să-și cumpere semnătură electronică proprie, dar spitalele și clinicile nu. Rețetele se dădeau pe semnătura managerului, parcă. Nu știu dacă s-a rezolvat și nici cum se raporteaza serviciile acolo, acum.

Mi-e greu să cred că chirurgul din spital, după ore întregi în sala de operație, se așează la calculator cu semnătura proprie și stăăăăă și așteaptăăăăă după SIUI să valideze. Sau cardiologul intervenționist, solicitat în șapte părți în același timp, stă cu mouseul în mână zeci de minute să pună toate bifele și să înregistreze în SIUI ce a lucrat.

Deci cum se poate gândi cineva că în vreo 90-97% din cazuri medicul are vreo responsabilitate și vreo idee despre ce raportează spre decontare furnizorul unde lucrează?

Share

Ieri a apărut o altă variantă a proiectului pe site, un pic mai puțin hilară, dar tot revoltătoare:

Colegiul Medicilor din România a anunțat că a discutat cu MS și CNAS, deci bănuiesc că atâta s-a putut momentan. Este trist că doar atât.

Nu știu dacă cineva își imaginează că la negocierile astea Colegiul/sindicatul/orice organizație se duce acolo și bate cu pumnul în masă și se face voia ei. Adică poate să bată cu pumnul în masă, să amenințe cu greve etc., dar autorității nu prea îi pasă, în general. Au fost excepții, în unii ani, când i-a păsat și a găsit o cale de mijloc, sau a dat înapoi cu totul, înțelegând eroarea, dar despre acele momente nu se prea discută în afara ușilor închise.

Iar Colegiul, chiar dacă are puterea să bată cu pumnul în masă și să se comporte ca un sindicat, amenințând cu greva, are oare și corpul medical în spatele său, dispus să intre în grevă pentru ceva atât de revoltător? Mă tem că doar dacă Colegiul amenință cu sancțiunea ridicării dreptului de liberă practică pe spărgătorii de grevă ar obține o astfel de aderență!

Rămân totuși variante juridice de atacare a ordonanței, dacă trece în această formă.

În fine. Cam asta era de explicat pentru cei care n-au nici o idee despre cum funcționează sistemul de asigurări și decontarea și sunt bombardați cu click-baitul domnului ministru despre frauda din Sănătate făcută de medici.

Frauda există, dar prea puțini medici sunt părtași sau beneficiari ai ei.

Cheia este la băieții deștepți despre care ziceam la început. Care pot să-și deschidă clinici medicale deși nu sunt medici. Care sunt puși manageri deși au experiență de tot râsul în domeniu și moralitate pe măsură.

Și pe care aceste măsuri pentru stoparea fraudei din Sănătate nu o să-i atingă, pentru că au avut întotdeuna protecție să facă ceea ce fac.

Există reclamații cu nume și prenume ignorate de toți, de la casele județene și CNAS, până la Poliție și alte autorități.

Când o să începem să vedem acele clinici închise, abia atunci vom putea să avem încredere că în sfârșit se face ceva.

Iar asta se va întâmpla cam tot atunci când or să dispară și reclamele la servicii medicale, medicamente și suplimente, când o să fie toate informațiile la zi în Dosarul Electronic de Sănătate și, probabil, când vor zbura porcii.

Share

Măsura în sine nu mi se pare greșită, deși, cu tot deficitul bugetar din prezent, este făcută destul de din topor. Unele categorii puteau fi in continuare scutite sau parțial scutite de plată. Alte categorii puteau fi puse să plătească mai mult. Poate în anii următori. Poate când vor fi reevaluate aceste măsuri, după ce rezolvăm cu deficitul.

Ce lipsește însă din discursul public al autorităților este, a câta oară, campania de informare către populație. O populație care se informează, majoritar, de pe TikTok, Facebook, din vecini și alte asemenea așa zise surse de informare.

Casa Națională a Asigurări de Sănătate a dat primul comunicat de presă, aproximativ clarificator, abia în a doua parte a zilei de 1 august. Când deja serverele Platformei Informatice a Asigurărilor de Sănătate (din care fac parte și vestitul SIUI și pagina de pe site unde poate verifica oricine calitatea de asigurat) dădeau mai multe erori decât răspunsuri. Când în sistem era destul de mult haos, pentru că prea puțini înțeleseseră că este vorba de 1 septembrie, nu de 1 august, cu co-asigurații deveniți neasigurați.

Noroc cu Sorana Stănescu, care a explicat printre primii complet și corect aceste schimbări în ediția din 30 iulie a newsletterului ei Foaia de observație.

Și cu dezbaterea mai profundă pe care Sorana o propune:

Îmi dau seama că a asigura sănătate gratis tuturor nu se poate și că până acum, ca în mai toate sectoarele, am trăit pe datorie, iar CNAS va trebui să vină cu foarte multe reglementări și clarificări, la care știu că lucrează. Nu poți redresa un sistem doar reducând costuri, fără a colecta mai mulți bani (vă sună cunoscut?).

Cu toate acestea, mă întreb dacă:

E moral să iei de la mamele care își cresc copiii, într-o țară care 1. pretinde că susține natalitatea și 2. nu are suficiente creșe de stat, astfel încât femeile să se întoarcă mai repede la muncă?

Nu.

E moral să iei de la un pacient cu o boală cronică, care nu are venituri și mai are și complicații din cauza bolii și chiar a tratamentului?

Nu.

E însă moral să fentezi statul, cât de românește poți, și să nu plătești contribuții de niciun fel, dar să aștepți, și să folosești, gratis toate serviciile publice? Nu vreau să-i pun la zid, dar mă gândesc la toți meșterii pe care îi chemăm să ne zugrăvească, la mecanicii auto cărora și noi preferăm să le dăm cash, ca să nu mai plătim TVA la service, la „formațiile” pe care le chemăm să cânte la nuntă. Și astea sunt exemplele cele mai la îndemână, „petty cash”, probabil.

Nu.

E normal ca o bună parte a clasei de mijloc, cu salarii bune, deci și contribuții decente, să se simtă nedreptățită că plătește în privat analize și consultații pentru că nu găsește loc la stat?

Da.

Partea mai complicată e că toate aceste adevăruri co-există și, ca oameni, ne e foarte greu să integrăm nuanțe și să privim și din perspectiva celorlalți, și cu atât mai mult a „sistemului”. Iar nuanțele tind să fie cu atât mai neglijate în situații de criză, cum e acum, când trebuie să scoatem bani de undeva cu orice preț.

- Sorana Stănescu, Foaia de observație

Ca răspuns indirect al autorităților la întrebările Soranei, am aflat din newsletterul Biancăi Oanea următoarele:

La București, Robert Negoiță a investit 340 de milioane într-un Parc Acvatic care nu există, dar lucrările au fost atribuite unor firme cu legături cu el și s-a distrus o parte din parc.

Banii pierduți nu-s la profesori, ci la cei care dau 340 de milioane pe betoane pentru prieteni.

Susțineți jurnalismul independent prin abonamente. Merită.

Share

În fine, revenind la comunicare, de ce este o problemă că autoritățile din Sănătate iau măsuri pe care nu le explică suficient cetățenilor? Pentru că cei pe care o să cadă încă o dată povara informării vor fi, desigur, furnizorii de servicii de sănătate. Medicii și asistenții medicali de la orice nivel. Farmaciștii și asistenții de farmacie. Registratorii, secretarii, personalul din call-center. Portarii. Infirmierele.

Toți profesioniștii și personalul auxiliar din toate cabinetele, spitalele, farmaciile, laboratoarele, centrele, firmele etc. care au contract cu casele de asigurări sociale de sănătate și contact direct cu pacienții vor avea o mare parte a timpului - și nervilor creierului capului - ocupat începând din 1 septembrie cu explicații despre de ce

• nu se poate,

• nu mai e gratuit,

• au rămas gratuite doar o parte, pentru restul trebuie să vă faceți asigurare completă

• nu aici rezolvați,

• trebuie să mergeți, sau să sunați și să trimiteți pe site la casa de asigurări de sănătate.

Share

Iar pacienților domnul ministru ar trebui să le spună și că va urma o perioadă grea, cu multe probleme în accesarea serviciilor, cu un sistem informatic care în continuare nu funcționează așa cum ar trebui. Și că nu este vina medicilor și a celorlalți oameni din unitățile sanitare că nu merge sistemul informatic, ci a lor, a politicienilor.

Ar fi util și adecvat să le mai spună pacienților și că dacă el se străduiește să extindă programul în ambulatorul cu decontare de la casă până la ora 20:00 seara (o măsură esențial bună, dar populist explicată și aplicată), iar CNAS pare că va reuși să facă în sfârșit acel sistem de programări centralizat (undeva prin a doua parte a anului 2026), atunci și pacienții trebuie să facă un efort și să se programeze când merg la medic, nu să apară la ușă și să ceară să fie consultați, investigați, tratați adesea cu prioritate, chiar și când nu există vreo urgență reală.

Abia când îl voi auzi pe ministrul Sănătății, domnul Rogobete, că va vorbi la fel de des și despre aceste lucruri cu pacienții prin televiziuni și rețelele sociale, o să încep să am încredere că vrea să schimbe ceva în sistem. Până atunci, rămân la impresia cu poleiala.

Mi-am amintit despre ceva ce am scris în urmă cu câteva luni și copiez aici:

Dacă tot scriam de dimineață despre reclamații... Astăzi m-a ocărât la prima oră de cabinet o (de acum fostă) pacientă, pentru că nu a dorit să înțeleagă că o rețetă de antibiotic recomandat de alt medic specialist nu poate fi transcrisă de medicul de familie pentru a beneficia de gratuitate.

Nu-i vreo situație nouă, nu este nici primul pacient. Zilnic avem solicitări ori de transcriere de antibiotice, ori de bilete de trimitere "și să scrie sus internare" sau "dar de ce vă trebuie să știți de ce mă duc acolo?". De la colegii de alte specialități înțeleg că și lor li se întâmplă, chiar dacă ușor pe alte teme - "am venit să-mi dați RMN" ș.a.. Dacă cuvântul final al pacientului nu este o ocară, adesea avem parte de ton nepotrivit sau de telefon închis brusc. Noi și asistentele, personalul de la recepție, oricine ia contact cu pacientul.

Sunt regulile casei de asigurări, dar în același timp sunt și reguli de bună practică medicală. Fiecare medic este responsabil pentru judecata sa clinică, decizia sa de a recomanda un antibiotic sau altul. Sau niciunul. O investigație sau un consult. Și de consecințele unei recomandări.

Discuția a fost la modul "îmi pare rău, nu se poate, pentru că...", cu răspunsul sub formă de toate acuzațiile și ocările posibile.

Finalul a fost cu "o să mă mut la alt medic cu toată familia" și "nu o să se termine aici, o să vă reclam".

Dreptul oricărui pacient, în orice moment. Nu m-am opus. Dacă nu spunea deja, îi propuneam eu să găsească un alt medic de familie. Fără respect și încredere lucrurile nu merg în medicina de familie.

Mă întreb dacă să propun Colegiului Medicilor și CNAS o procedură prin care medicii să aibă obligația sau măcar posibilitatea să reclame pacienții abuzivi la colegiu și casa de asigurări, preventiv.

Share

Nu am propus încă procedura respectivă, dar nici nu am renunțat la idee, oricât de nepopulară ar fi.

Realitatea cu care ne vom confrunta cu toții în zilele următoare este că la toate ocaziile de ocară de până acum se vor adăuga și acestea legate de răspunsul oferit de Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate la verificarea calității de asigurat. Sau la refuzul medicului de a aborda anumite probleme de sănătate, pentru că asigurarea de tip Program Național de Sănătate nu le mai acoperă aceste probleme, pentru pacienții cu anumite boli cronice asigurați doar pe PNS. Iar toată limitarea este extrem de confuz pusă în legislație, lăsând loc greșelilor și abuzurilor la toate nivelurile.

Când PIAS va merge și va răspunde că pacientul este neasigurat, vor începe ocările.

Când PIAS nu va merge*, și nu va fi posibilă verficarea dacă pacientul este asigurat sau nu, iar pacientul va fi rugat să aștepte un timp nedefinit sau să revină în altă zi, vor începe ocările.

Nu știu când și cum vom mai avea timp să îngrijim pacienții, să le oferim serviciile de calitate, cu profesionalismul, respectul și performanța pe care ministrul le cere de la lumea medicală și nu omite să le menționeze în fiecare apariție publică sau postare pe rețelele sociale.

Oare corpul medical ar cere prea mult dacă ar avea pretenția de profesionalism, respect și performanță și de la autoritățile din Sănătate?

*Când sperăm că va merge PIAS permanent:

Share

Proiectul strategiei a fost plimbat de echipa care l-a scris prin toată țara, anterior aprobării. A fost discutat, explicat, s-au preluat idei din țară de la toți cei interesați. Ajuns la minister, de preluarea observațiilor cât a stat în transparență decizională s-a ocupat chiar actualul ministru Rogobete, pe vremea când era consilierul ministrului Rafila sau secretar de stat.

Ulterior, când strategia a devenit proiect de Hotărâre a Guvernului și a mai stat pe site în transparență o perioadă de timp, s-a ocupat de adunarea observațiilor doamna Monica Isăilă, un funcționar public din minister care a prins mulți miniștri și va mai prinde.

Nimeni nu se poate plânge, deci, că strategia este undeva pe un stick într-un sertar în minister și nu știe nimeni nimic de ea.

Nici că este prost făcută. A coordonat-o dr. Adrian Pană, o somitate în domeniul sănătății publice și politicilor de sănătate. Au contribuit la ea toți cei care au dorit să contribuie, timp de aproape doi ani cât a durat scrierea și aprobarea.

Textul cu tot cu grafice și anexe, tipărit mai cu economie de hârtie, ocupă aproximativ 40 de pagini. Strategia poate fi citită online pe portalul Ministerului Justiției, dar sper că vreun suflet caritabil o s-o traducă într-o formă vizuală mai plăcută pe un site dedicat, cum a făcut Ghinea cu Monitor PNRR. Poate chiar domnul ministru Rogobete pe un subsite tip sns2030.ms.ro, având în vedere că deja siteul MS a înviat în cele câteva zile de când este ministru. Acum n-am găsit-o în varianta publicată în Monitorul Oficial pe nicăieri, nici măcar aici.

N-am timp să scriu mai mult, așa că doar o să copiez aici Obiectivul General 4 din SNS, care mi se pare o hartă bună a ce are de făcut Ministerul Sănătății măcar pe tema serviciilor de sănătate și tehnologiilor în următorii 5 ani, ținând cont și de faptul că deja 1-2 ani s-au pierdut - strategia a fost aprobată în octombrie 2023 și până în prezent nu știu cât s-a implementat din ea.

OG.4. ÎMBUNĂTĂȚIREA DISPONIBILITĂȚII, ACCESULUI ECHITABIL ȘI ÎN TIMP UTIL LA SERVICII DE SĂNĂTATE ȘI TEHNOLOGII MEDICALE SIGURE ȘI COST-EFICACE

Provocări

Componenta curativă a sistemului de îngrijiri de sănătate s-a dezvoltat în ultimii 25 de ani, pe de o parte în detrimentul intervențiilor preventive și al celor de reabilitare și reinserție socială, iar pe de altă parte dezechilibrat între domeniile de asistență medicală constituente.

Astfel, serviciile de asistență medicală primară au fost reduse și fragmentate în lipsa planificării și teritorializării acestora, iar serviciile de urgență (CPU, UPU) și cele de asistență medicală secundară și terțiară s-au concentrat în marile centre universitare medicale în detrimentul județelor adiacente acestora.

Importanța acordată furnizorilor de servicii medicale a depășit semnificativ importanța acordată nevoilor pacientului și în mod special nevoilor asiguratului, acest fapt contribuind la fragmentarea serviciilor de sănătate, imposibilitatea urmăririi traseului pacientului, întârzieri marcate în accesarea unor servicii diagnostice esențiale în ambulatoriul clinic și paraclinic și concentrarea serviciilor medicale la nivelul CPU/UPU și al spitalelor care în prezent furnizează servicii multiple dintre care multe nu sunt necesare sau care sunt programabile și disponibile la nivelul asistenței medicale primare.

Pe de altă parte, imposibilitatea finalizării actului diagnostic și/sau terapeutic, lipsa interoperabilității , informaționale, birocrația excesivă din asistența medicală primară și timpii de așteptare prelungiți pentru serviciile din ambulatoriul de specialitate clinic/paraclinic, au favorizat un comportament de "by-pass" către serviciile de urgență (nu pot refuza cetățeanul) sau cele spitalicești (există interes pentru efectuarea serviciilor care contribuie la creșterea finanțării spitalelor) în special la nivelul spitalelor mici și mijlocii.

Lipsa serviciilor post-spital și ponderea redusă a serviciilor de reabilitare, în special post-evenimente medicale acute și a serviciilor de paliație sau a celor de îngrijiri de lungă durată, la domiciliu, pentru persoane dependente, a favorizat de asemenea excesul de spitalizare, îngrijirile informale oferite sau susținute financiar aproape exclusiv de către familie cu consecințe defavorabile importante în dizabilitate și calitatea vieții.

De asemenea, lipsa prioritizării obiective și transparente a problemelor majore de sănătate publică cu impact negativ major în dizabilitate și mortalitate evitabilă a condus la diferite abordări de securizare a fondurilor disponibile (ex. creșterea numărului programelor naționale de sănătate și acțiuni prioritare pentru diferite patologii). Acestea au determinat o rezolvare parțială a unor probleme percepute, dar nu au rezolvat problema de fond (ex. ajustarea tarifului cât mai aproape de costurile reale). În plus, pe termen lung au determinat un exces birocratic, în special financiar, în detrimentul măsurării rezultatelor intervențiilor efectuate din perspectiva rezultatelor în starea de sănătate.

Accesul la tehnologii medicale este fluctuant și nesistematizat corespunzător, pe de o parte cu accent major pe introducerea medicamentelor inovative, fără însă a avea un rezultat constant și predictibil al traseului rambursării acestora (ex. timp mediu de așteptare mai mult decât dublul mediei timpului de rambursare în alte state membre UE), iar pe de altă parte cu lipsa de preocupare pentru găsirea unei soluții sustenabile de acces constant și predictibil pentru medicamente esențiale. Alte tehnologii medicale (ex. dispozitivele medicale) nu beneficiază în prezent de o procedură de evaluare sistematică a beneficiilor, siguranței și a cost-eficacității acestora, singurul criteriu utilizat fiind disponibilitatea financiară pentru rambursare.

Rezultate așteptate

Comunități locale și cetățeni care beneficiază de o infrastructură de servicii integrate medico-sociale și de asistență medicală primară adecvată, diversificată și disponibilă constant cât mai aproape de domiciliul acestora.

Echipe de asistență medicală primară coordonate de medicul de familie cu competențe diversificate care furnizează servicii medicale complete conform competențelor profesionale ale acestora, intervențiilor preventive, coordonează și integrează serviciile pentru publică cu impact negativ major în dizabilitate și mortalitate, în special evitabilă, cu ajutorul instrumentelor digitale interoperabile și al serviciilor furnizate la distanță, într-o manieră simplificată administrativ și birocratic.

Servicii ambulatorii de diagnostic, tratament și monitorizare, disponibile cât mai aproape de pacient, cu un orar extins, care reduc constant timpii de așteptare, deplasările inutile, serviciile și investigațiile redundante și limitează corespunzător serviciile de spitalizare evitabilă și serviciile de spitalizare de zi nejustificate din punct de vedere medical.

Servicii ambulatorii care preiau cât mai rapid pacienții care au avut nevoie de spitalizare continuă și continuă coordonarea și integrarea îngrijirilor acordate acestora la nivele de asistență medicală de bază, în vederea reducerii reinternărilor, prevenirii complicațiilor și reducerii dizabilității asociate bolilor cronice invalidante.

Servicii de spitalizare continuă raționalizate corespunzător, sigure, cost-eficace și de calitate înaltă, furnizate conform ghidurilor și protocoalelor de practică medicală, care pot fi măsurate și comparate transparent și obiectiv între furnizori, în funcție de competențele acestora și profilul pacienților externați. Servicii de îngrijiri de sănătate coordonate și integrate, cu monitorizarea constantă a timpilor de acces și a duratelor de timp dintre diferitele proceduri diagnostice, terapeutice și de monitorizare, a implementării ghidurilor și protocoalelor de practică medicală pe tot traseul de îngrijire a acestora și a indicatorilor raportați de către pacienți, pentru problemele de sănătate publică cu impact negativ major în dizabilitate și mortalitate, în special evitabilă.

Capacitate instituțională dezvoltată pentru evaluarea tehnologiilor medicale și instrumente de evaluare extinse la alte tehnologii/intervenții în afara medicamentelor, care fundamentează transparent opțiunile de rambursare, eficacitatea alocativă și satisfacția pacienților. Facilitarea cercetării, dezvoltării și producției unor medicamente antimicrobiene noi.

Ținte 2030

● Minim 50% din localitățile cu procent ridicat de populație dezavantajată/vulnerabilă au echipe de furnizori de servicii integrate medico-sociale funcționale.

● Minim 25% din localități au echipe de furnizori de servicii integrate medico-sociale funcționale. Scăderea numărului de localități care nu au medic de familie cu cel puțin 20% față de 2022.

● Minim 33% din cabinetele de medicină de familie asigură managementul unei echipe comunitare care furnizează preponderent servicii preventive.

● Minim 33% din cabinetele de medicină de familie au o asistentă medicală angajată preponderent pentru furnizarea serviciilor preventive (copii/adulți/vârstnici), în plus față de structura existentă în 2022.

● Medicii de familie finalizează diagnosticul, inițiază sau continuă tratamentul și monitorizează pacienții conform competențelor profesionale proprii.

● Ambulatorii de specialitate care oferă servicii cu program extins, pachete de servicii clinice și paraclinice în regim ambulator, consulturi interdisciplinare, programări, cu ajutorul instrumentelor digitale interoperabile și al serviciilor furnizate la distanță, într-o manieră simplificată administrativ și birocratic în fiecare oraș reședință de județ din România.

● Minim 75% din ambulatoriile din orașele reședință de județ din România oferă servicii de spitalizare de zi.

● Minim 25% din ambulatoriile din orașele reședință de județ din România oferă servicii de chirurgie de zi.

● 100% din laboratoarele de analize medicale au acreditare cu control extern de comparabilitate.

● 100% din laboratoarele de imagistică medicală furnizează rezultatele în format standardizat. Servicii de paliație instituționalizate disponibile în fiecare oraș reședință din România, servicii de paliație ambulatorie/domiciliu disponibile în minim 10% din localitățile fiecărui județ din România.

● Minim 30% reducere spitalizări evitabile comparativ cu 2022.

● Minim 50% transformare spitalizări de zi evitabile în servicii ambulatorii (consultații/investigații) comparativ cu 2022.

● Minim 20% reducere a episoadelor de spitalizare comparativ cu 2022.

● 75% complianță cu ghidul/protocolul de practică medicală, traseul clinic și timpii de acces, perioadele de timp dintre diagnostic, tratament și monitorizare pentru fiecare furnizor care oferă servicii de îngrijiri de sănătate pentru problemele de sănătate publică cu impact negativ major în dizabilitate și mortalitate.

● Minim 50% din furnizorii care oferă servicii de îngrijiri de sănătate pentru afecțiuni care necesită reabilitare precoce furnizează serviciile de reabilitare în mod adecvat.

● Minim 75% din pacienții externați din spital și 100% din pacienții cărora li s-au efectuat proceduri de chirurgie de zi beneficiază de servicii de management al externării și coordonarea îngrijirii ulterioare.

● Medicamente esențiale disponibile constant și accesibile tuturor pacienților, în condiții de sustenabilitate bugetară.

● Minim 50% din tehnologiile medicale altele decât medicamentele sunt evaluate conform unei metodologii specifice de evaluare a tehnologiilor medicale.

● 90% din tehnologiile medicale sunt evaluate conform unei metodologii specifice de evaluare a tehnologiilor medicale într-o perioadă de timp prestabilită și care este adecvată.

Restul, aici.

Share

Așa am aflat că noul ministru al Sănătății, domnul Rogobete, spune că își va da demisia dacă noua Platformă Informatică a Asigurărilor de Sănătate (PIAS) nu va fi gata până la finalul anului 2026.

Promisiunile politicienilor nu mă mai interesează, dar ce mi-a atras atenția este termenul pentru noul PIAS.

Conform variantei inițiale a PNRR, care nu cred că s-a renegociat încă (iar dacă s-a renegociat, unde este publicată în mod transparent?), termenul limită pentru noul PIAS era finalul trimestrului 2 al anului 2025, care tocmai a trecut - 30 iunie 2025.

Jalonul țintă nr. 160, pe numele său “Noua PIAS (platforma informatică de asigurări de sănătate) este operațională”, promitea următoarele:

Descriere:

Se preconizează că noua PIAS (platforma informatică de asigurări de sănătate):

– va asigura un mediu prietenos și accesibil pentru utilizatori, inclusiv cei cu handicap;

– va îmbunătăți interconectarea și interoperabilitatea;

– va permite funcționalități noi (de exemplu digitalizarea unor documente conexe actului medical);

– va optimiza fluxurile de date, monitorizarea electronică a obiectivelor generale, a obiectivelor specifice, a activităților și a indicatorilor de performanță asumați la nivelul CNAS/CAS/furnizorului de servicii medicale.

Printre caracteristicile platformei se numără: actualizarea Sistemului informatic unic integrat (SIUI), a Sistemului național al cardului de asigurări sociale de sănătate (CEAS) și a Sistemului național de prescriere electronică (SIPE). Actualizarea vizează înlocuirea serverelor, rescrierea aplicațiilor acestora în tehnologii moderne, pregătite pentru cloud, și înlocuirea altor dispozitive informatice și de comunicații. SIUI conține module de validare online a serviciilor furnizate pentru decontarea fiecărui tip de furnizor (ambulatoriile de specialitate, spitalele, medicii specialiști, medicii de familie, farmaciile, furnizorii de dispozitive medicale).

Indicatori implementare: PIAS (platforma informatică de asigurări de sănătate) este operațională.

Responsabil: Ministerul Sănătății.

Cine a fost responsabil în Ministerul Sănătății de tot PNRR, de prin februarie 2023 până prin decembrie 2024? Același acum ministru Alexandru Rogobte, pe atunci doar secretar de stat responsabil cu PNRR (și Banca Mondiala, și BEI, și OMS, și toți banii externi folosiți de Ministerul Sănătății).

Ce făcea Ministerul Sănătății prin februarie 2024? Aproba finanțarea de 100 de milioane de euro pentru noul PIAS și cumva făcea să pară că este treaba CNAS iar termenul ar fi trimestrul 3 2025, nu trimestrul 2.

Eram atunci în mijlocul unui nou scandal din cauza nefuncționării PIAS.

Share

Ce făceam eu un an mai târziu, prin februarie 2025? Întrebam CNAS - greșeala mea că nu și Ministerul Sănătății - care este stadiul proiectului. Am scris aici:

CNAS mi-a răspuns după vreo trei săptămâni.

Am răspuns și eu răspunsului CNAS.

Buna ziua,

Din pacate raspunsul furnizat nu raspunde intrebarilor din cererea mea de informatii.

Va rog sa revedeti punctele din cererea mea si sa raspundeti conform.

Adresa transmisa nu contine raspunsul la punctul 5, stadiul proiectului SIGMA SMART. Nu am solicitat informatii in general despre digitalizare.

De asemenea pe paginile mentionate la punctul 4 nu se afla informatii detaliate despre proiecte, ori, asa cum bine stiti, proiectele cu fonduri europene trebuie sa aiba sectiune/site propriu cu informatii detaliate despre proiect. Inclusiv documentele mentionate in adresa dvs. la punctele 2 si 3, care trebuie sa fie publice.

https://commission.europa.eu/funding-tenders/managing-your-project/communicating-and-raising-eu-visibility_ro

Cu stima,

Dr. Raluca Zoitanu

Și dialogul s-a oprit aici.

Înainte de avioanele cu SMS-uri pentru validarea consultațiilor, poate că ministrul Rogobete și toți cei implicați în implementarea PNRR și refacerea PIAS ar trebui să răspundă măcar la întrebările de mai sus și să se asigure că Ministerul Sănătății nu ratează iar termenul de finalizare și nu pierde banii. 100 de milioane de euro, cel puțin.

Pentru că nu este la fel pentru mine și pacienții mei, contribuabili, dacă digitalizarea se face din bani gratis, de la Uniunea Europeană, sau din bani împrumutați și plătiți înapoi cu dobandă din banii noștri către Banca Europeană de Investiții sau cine va mai împrumuta România peste 2 ani.

Share

Tema sumelor necesare pentru plata concediilor medicale revine obsesiv în discuțiile din Guvern de fiecare dată când Ministerul Finanțelor și Casa Națională de Asigurări de Sănătate trebuie să explice miliardele, din ce în ce mai multe, alocate în buget pentru plata concediilor medicale. Aproximativ 4 miliarde lei în prezent. Și nici măcar nu este tema Ministerului Sănătății, care este cel mult legiuitor.

Păi dacă de la an la an tot crești salariul minim, ba chiar și de două ori înt-un an, iar plata concediului medical se raportează la salariu, cum să nu crească și acele sume? Asta așa, ca primă observație ușor de înțeles de oricine.

Iar dacă indicatorii de boală, că doar nu-i putem numi de sănătate ai României ne plasează an de an pe ultimul loc în Uniunea Europeană, avem cele mai multe farmacii din Uniunea Europeană pe cap de locuitor și cel mai mare dezmăț în publicitatea la medicamente, suplimente alimentare și servicii medicale, cum să nu se reflecte toate astea și în numărul de zile de concediu medical?

Nu mai zic nici că de fapt, dacă te uiți pe date cu atenție, românii sunt la coada clasamentului beneficiarilor de zile de concediu medical în Uniunea Europeană. Suntem cei mai bolnavi europeni dar ne este frică să îi ducem șefului certificatul de concediu medical primit de la medic pe bune, când chiar suntem bolnavi. Și chiar și așa, tot nu avem, per capita, prea multe zile de concediu medical raportat la alți europeni.

Nu o să zic nimic nici despre concediile medicale pe nașpa, cerute și primite în principal de bugetari din cauză că șeful este un ministru/secretar de stat care cere lucruri pe care funcționarul nu vrea să le facă - fie că sunt corecte, dar necesită muncă, fie că sunt incorecte - sau un director de la stat/privat care n-are cum să-și acopere deciziile proaste de management decât prin îndemnul “adu și tu un medical că n-am altfel cum să te plătesc”. Lucrurile astea sunt de competența organelor de control, cu condiția să aibă experiența și deschiderea necesare să descopere lucrurile astea, nu doar ce a zis ministrul - “lipsa investigațiilor din fișă” - sau vreo bifă pe formular și o adeverință lipsă. Vai, iată de ce este nevoie totuși de practicieni sau măcar de mai puțină aroganță în funcția publică. Ca să mai și înțelegi ceva din ce ceri altora să controleze.

Deși mulți vor întreba, nu o să zic nimic nici despre colegii medici care dau concedii medicale pe bani, faptă care poate fi pedepsită și prin aplicarea Codului de Deontologie Medicală, dacă cineva ar reclama asta la Colegiul Medicilor. Sau la Poliție, că DGA tocmai a fost scoasă din schemă. Și dacă instituțiile ar și funcționa eficient. De exemplu și ca să găsească rețelele de concedii false, angajați falși și SRL-uri false, cum a fost cea din județul Neamț din urmă cu câțiva ani, unde erau implicați, bineînțeles, și angajați din casa de asigurări de sănătate județeană.

Share

Ce o să spun însă este că statul nu face nici un efort să comunice eficient și să adune bani în urma comunicării.

România are aproape 1 milion de Persoane Fizice Autorizate, Independente, Întreprinderi Individuale, Întreprinderi Familiale, plus medici, avocați, arhitecți, contabili ș.a. care lucrează din punct de vedere fiscal ca PFA, chiar dacă se numesc Cabinet Medical Individual, Cabinet Individual de Avocatură ș.a.

Când acești oameni se îmbolnăvesc și nu mai pot lucra, își pierd și sursa de venit. Pentru ei nu există concediu medical decât dacă anterior îmbolnăvirii au încheiat un contract cu casa de asigurări de sănătate prin care s-au angajat să plătească 1% din venituri, plafonat la minim unul și maximum trei salarii minime brute pe economie. Deci undeva între 40 și 120 lei lunar.

Câțiva au aflat de acest contract în pandemie, când ar fi vrut să primească concediu medical pentru carantină sau COVID, ca toți salariații. Majoritatea n-au aflat nici atunci, fiind convinși că doar salariații pot să beneficieze de concediu medical.

Am întrebat ChatGPT și mi-a răspuns că dacă toți acești oameni și-ar face contract cu casa de asigurări pentru acel 1%, statul ar colecta încă cel puțin 500 milioane lei anual. Tot ChatGPT nu știe câți au deja contract, pentru că CNAS nu publică aceste date.

Sigur că decidentului prost i-ar veni automat două gânduri în cap. Primul - păi să-i obligăm pe toți să-și facă! Ce-i aia opțional?! Al doilea, după discuții și cu alți decidenți, ușor mai deștepți - păi și dacă-i obligăm și ăștia chiar se îmbolnăvesc, sau încep să-și “bage” concedii medicale fictive, ce facem? Le plătim și mai mult decât acele 500 milioane anual pe care le colectăm!

Ei, da, iată dilema. Și poate una din explicațiile lipsei de comunicare pe această temă.

Nu mai pun linkuri, nu mai dau nici detalii. ChatGPT face o treabă acceptabilă pentru cei care nu se descurcau anterior cu Google, iar sigur a scris deja sau va scrie într-o ediție viitoare din despre acest tip de contract. Că așa e la noi. Societatea civilă și jurnaliștii fac și treaba statului, ocupat cu altele.

Share

Interviul a fost un frumos bilanț de mandat, povestit relaxat de domnul ministru, fără întrebări chinuitoare cum ar fi fost:

• ce ați făcut din aprilie 2024 până acum pentru a rezolva problema îngrijirii pacienților aflați la finalul vieții, dincolo de posibilitățile medicale de a mai fi salvați, ridicată de scandalul reîncălzit de la spitalul “Sf. Pantelimon” din București?

• de ce mor de epuizare și din cauza unor boli cronice netratate, inclusiv boli din sfera sănănății mintale, medicii din România și de ce încă pleacă din țară majoritatea medicilor rezidenți?

• cum funcționează screeningul pentru cancer în România, dincolo de planuri și acte normative publicate în Monitorul Oficial?

• de ce a dat compania Pfizer în judecată Guvernul României pentru vaccinurile covid19 nelivrate, cât vor plăti românii daune companiei în procesul civil comercial pe care clar îl vom pierde și care este responsabilitatea dvs. ca ministru al Sănătății pentru acest proces?

• de ce românii care doresc să se vaccineze contra covid19, atâția cât sunt, inclusiv cadre medicale, nu o pot face de peste un an în România, neavând măcar opțiunea să cumpere doza de vaccin?

• câte drumuri, cum și pe unde face într-un an un pacient român care a suferit un infarct, care este circuitul pacientului pentru a-și urma tratamentul medicamentos și de recuperare? Dar o femeie gravidă, cu o sarcină fără probleme? Un om vârstnic, care trebuie să-și monitorizeze o boală cronică? Și ce costuri din buzunar (out-of-pocket) au?

Ce a fost lăsat să povestească fără rușine domnul ministru în interviu:

- cea mai mare reușită a mandatului - gestionarea pandemiei covid 19. Dacă n-aș fi făcut o criză de râs, m-aș fi revoltat. Pandemia s-a terminat în România exact înainte să-și înceapă domnul Rafila mandatul, adică după ce aproape jumătate din populație care a refuzat vaccinarea gratuită a trecut prin boală. Pentru cei care au deschis abia acum televizorul, amintesc că România era măturată atunci, în septembrie-noiembrie 2021, de cel mai agresiv val covid19, cu sute de morți zilnic, spitale pline peste capacitate, ambulanțe blocate cu pacienți pe oxigen în fața spitalelor, DSP depășite, INSP nici măcar reactiv, personal medical și auxiliar din toate segmentele în burnout. Cu toții prinși într-un sistem - și o țară - total nepregătite prin deciziile președintelui Iohannis și premierului Cîțu, care declaraseră pandemia încheiată în aprilie-mai 2021.

Acest coșmar era însă pe final înainte ca domnul Rafila să devină ministru! Îl urmărise destul de liniștit din Parlament, ca deputat în comisia de Sănătate. Valul următor, din ianuarie-martie 2022, a fost prin comparație cu anterioarele pistol cu apă, spre suprinderea tuturor epidemiologilor și specialiștilor în sănătate publică din România. Ba poate chiar și a unor experți OMS trimiși atunci în România, ale căror rapoarte n-au mai fost niciodată făcute publice.

Cum să spui fără să-ți tremure vreun mușchi facial că ai gestionat pandemia, în condițiile astea? Să spui că înainte să vii tu la minister erau școlile închise și oamenii nu erau lăsați să meargă nici la biserică, dar, precum în vorba aia cu “Ceaușescu apare, soarele răsare!”, ai rezolvat tot și este punctul forte al mandatului? Până și politicianismul ar trebui să aibă o limită a rușinii.

- deblocarea PNRR, făcut prost de predecesori și iar povestea cu stickul USB din sertarul din minister. Neadevăruri repetate an după an, chiar și la televizor, nu se transformă în adevăr. Nu a fost valabil nici în epoca lui Goebbels, nu este valabil nici azi.

Realitatea este că PNRR a fost cel mai coerent și inteligent program de investiții al României în Sănătate (și nu numai) din ultimii 35 de ani, fie că vorbim de fonduri externe sau din bugetul de stat. Încă de când a venit Ursula von der Leyen în București, în septembrie 2021, planul era afișat pe siteul MIPE în integralitate, iar la scurt timp după a apărut și siteul Monitor PNRR al fostului ministru Ghinea, de unde picat de pe Marte în minister să fi fost și tot înțelegeai rapid ce ai de făcut, cu cine, cu ce buget și până când. Restul era treabă de execuție, adică fix ce ai în fișa postului când ești membru în… Executiv.

Domnul ministru Rafila, ca și fostul său pupil Rogobete, încep fiecare declarație despre PNRR cu cele aproape/peste 3000 de cabinete de medicina familiei renovate și dotate, dintr-un total de vreo 3400-3500 proiecte în tot PNRR pe Sănătate. Dacă merg pe logica domnului Rafila din interviul ăsta, pot să mă bat cu pumnul în piept chiar și eu că partea de PNRR pentru cabinetele de medicina familiei ar fi fost băgată în gard dacă nu urlam eu non-stop pe aici și prin presă tot anul 2022 și mare parte din 2023 și 2024 pe tema asta. Dar eu am și rușine, sunt și modestă, așa că nu spun și nici nu cred asta.

Meritul este al colegilor care au depus proiectele și nu au renunțat, al jurnaliștilor care au tot întrebat, al celor câțiva funcționari publici și oameni angajați temporar prin instituții să facă ce le trasau haotic șefii să facă, și care au făcut, atât cât au putut. Nici măcar partea pentru medicina de familie din PNRR nu este gata. Încă mai sunt facturi de plătit și echipamente de livrat. Trebuia să fie gata din vara 2023, dar termenul s-a tot prelungit.

- preluarea luptei cu drogurile, după trecerea Agenției Naționale Antidrog de la MAI la MS - ministrul a menționat o hartă a centrelor medicale de tratament, sau n-am înțeles exact ce sunt acelea. Unde este harta? Nu am găsit-o. Funcționează acele centre? Au personal, finanțare, proceduri? Ce rată de succes au? Unde aș putea să îndrum mâine familia unui adolescent sau adult dependent de droguri, care îmi cer ajutorul? Sau este la fel ca harta care n-a mai apărut niciodată cu centrele de testare și vaccinare covid19, de atunci din ianuarie-martie 2022, când gestiona minunat pandemia? Doar pentru că vorbim despre lucruri ca și cum ar exista, nu înseamnă că ele sunt reale.

A mai spus multe neîntrerupt domnul ministru Rafila. Chiar merită urmărit interviul, poate imediat după cel de la început de mandat, tot la Insider Politic. Tot pe Youtube. Și chiar mi-aș dori să mai citesc opiniile altor colegi medici, ale unor jurnaliști, oricine nu este lovit de amnezie și a urmărit sistemul de sănătate și declarațiile miniștrilor Sănătății în ultimii ani, măcar de dinainte de pandemie încoace.

Share

Dar ajung astfel la a doua temă a acestei scrieri. Sindromul struțului de care suferă majoritatea românilor, fără ca medicii să fie imuni, inclusiv cei din poziții de conducere.

În ultima luna au fost foarte multe știri negative despre sistemul medical. Temele sunt deja banale, astfel încât nici nu mai contează numele, orașul. Șpăgi fără număr primite/cerute de un șef de secție de la pacienți, aparținători sau de la cadidați la un concurs. Concursuri trucate la universitate. Averi greu explicabile fiscal ale rectorilor și miniștrilor. Pacienți “morți cu zile”, real sau închipuit. Medici deja judecați în mass-media înainte ca măcar raportul medico-legal să fie gata. Pacienți și aparținători cărora nu li se face dreptate, moral și financiar, nici după foarte mulți ani și anchete. Rapoarte medico-legale scurse în presă. Pasaje suculente din stenograme ale procurorilor scurse în presă. Manageri și șefi de secție care lucrează și în privat, deși legea interzice de peste un deceniu. Medici de familie care decontează servicii în fals. Pacienți care țipă la medici, îi amenință, pun clipuri trunchiate pe internet.

Cele două doctorițe de la spitalul “Sf. Pantelimon”, arestate și apoi eliberate vara trecută, sunt iar anchetate acum. Împreună cu alți doi medici. Tot pe tema noradrenalinei. A doua zi după informarea făcută de procurori despre anchetă - pentru că așa respectăm în România prezumpția de nevinovăție, prin anchete derulate în presă - au apărut și pasajele din stenograme. Cuvinte greu de citit, de justificat, de înțeles.

Despre toate aceste lucruri abia dacă mai apar reacții ale corpului medical, prin reprezentanți și organizații, sau ale medicilor, individual.

Câteva puncte de vedere au venit imediat din partea unui sindicat, a unor medici români care lucrează în străinătate și a unei colege din București, medic internist. Nu am găsit altceva, ce-i drept, la o căutare destul de rapidă pe Facebook.

Copiez aici un pasaj din mesajul unuia dintre medicii din străinătate:

“Și, da, ajungem și la ce nu poate fi scuzat sub nicio formă ... dialogurile înregistrate la Pantelimon.

Cine a vorbit astfel despre pacienți nu mai are ce căuta într-o secție de terapie intensivă. Nici într-un spital. Nici în vreo profesie care presupune contact cu ființe umane. Este dezumanizant, grotesc, rușinos.

Nu contează că pacientul era în comă, în moarte cerebrală, în fază terminală , nimic nu justifică o asemenea abjecție verbală.

Să vorbești despre un muribund ca despre un sac de gunoi, să râzi de moartea cuiva, să arunci cinismul ca pe o glumă de gardă e patologie morală.

Iar dacă eram șeful acelei secții, nu aveau timp să-și termine propoziția că erau afară din spital, cu tot cu halate.

Dar hai să fim cinstiți până la capăt.. acești oameni sunt produsul unui sistem care nu oferă sprijin psihologic cadrelor medicale, care cere empatie de la oameni ținuți în gardă 48 de ore, care cere „umanitate” dar nu plătește nici măcar un curs de comunicare medicală.

Și atunci, ne prefacem șocați că niște oameni dezumanizați de sistem ajung să se dezumanizeze și între ei?”

Sunt de acord în cea mai mare parte cu opinia dr. Iuliu Torje, cu excepția sentinței că medicii din stenograme nu mai au ce căuta într-o secție de terapie intensivă, într-un spital, într-o profesie în care au contact cu ființe umane.

Cu siguranță au nevoie de o pauză. Lungă. De un timp de vindecare pentru traumele trăite în mediul toxic în care au lucrat atâția ani.

Aproape toți am început primul an al facultății de Medicină cu gândul că vom ajuta și salva oameni. Puțini sunt cinici si mercantili deja la 18-19 ani, să fi dat la Medicină exclusiv pentru veniturile mari din șpăgi sau, mai recent, din salarii. Și din păcate admiterea la medicină, ulterior în rezidențiat și specialitate nu testează și valorile candidaților. Pe la mijlocul facultății mulți am înțeles că măcar vom încerca să alinăm suferința, pentru că în multe cazuri resursele din medicină, cu atât mai mult din cea românească, nici nu ajută, nici nu salvează pacienți. Înainte sau după ce încep rezidențiatul, majoritatea medicilor tineri români înțeleg că nici partea cu alinatul suferinței nu are cum să ne iasă în acest sistem. Și mulți pleacă în alte țări, unde li se pare că pot face mai mult bine. Dintre cei care am rămas în țară sau care se întorc, mulți avem o doză mai mare sau mai mică de cinism pe care sigur că mai nimeni nu o va recunoaște public sau nici măcar în oglindă, singur. Dar o va observa rapid la ceilalți.

Nu se vorbește așa doar la ATI la spitalul Sf. Pantelimon. Nici doar în București sau doar în România. Nu-i cunosc pe medicii din stenograme, dar am cunoscut alți medici în facultate, în rezidențiat, în experiențele prin străinătate. Oameni ok din punct de vedere al umanității, buni profesioniști văzuți din afară, care au însă derapaje în discuțiile pe care le presupun private, într-un vestiar sau într-o cameră privată a personalului din spital. Cel mai banal exemplu, amplu criticat din când în când și în afara spitalelor, este reducerea personalității pacienților internați la “mamaie” și “tataie” și adesarea la per tu, sau “ciroza din salonul 3”.

Sistemele de sănătate nu sunt presărate nicăieri doar cu flori, poezie și magie, ca să-l parafrazez pe dr. Torje. Nu zboară pe nicăieri doar unicorni, zâne bune și Dumnezei plini de empatie la fiecare respirație. Asta este doar în imaginația corporatiștilor plictisiți la job, și altora asemenea lor, care se apucă de salvat pe câte cineva, câteodată o secție de spital, câteodată un grup mai vulnerabil de pacienți, deseori după o experiență negativă personală sau a cuiva apropiat cu sistemul de sănătate. Sau a celor care cred că viața din spitale este ca în filme și seriale, dar chiar și acolo le scapă nuanțele.

Rolul celor care simt nevoia acum să comenteze evenimentele curente, să judece, să înfiereze cu mânie medicii de la spitalul “Sf. Pantelimon”, ar trebui să fie, în România onestă și normală așteptată de la Nicușor Dan și doar de la el, sau, eventual, și de la Ilie Bolojan, să încerce mai întâi să înțeleagă ce este în spatele acelor stenograme.

De ce au ajuns oamenii care au ales poate cea mai grea, riscantă și stresantă specialitate medicală să vorbească așa?

De ce sunt ei judecați acum în mass-media și pe rețelele sociale, înainte să ajungă în fața unor judecători obiectivi și care au toate datele în față?

Nu-i ușor. Este chiar foarte dificil, intelectual și emoțional, să încerci să te pui în papucii altcuiva și să înțelegi, să nu judeci, să nu-ți activezi toți piticii personali. Nici nu poți face asta în 15 secunde, cam cât durează să lași amigdala - aia din creierii capului, nu cea din gât - să aibă o reacție reflexă de furie la cititul stenogramelor. Durează mult mai mult, timp dedicat.

Închei cu ceva care mi s-a părut grăitor, chiar dacă vine de la Inteligența Artificială a Google:

Share

1. Stadiul proiectului „Redimensionare, standardizare și optimizare a Platformei informatice din asigurările de sănătate - PIAS” pentru care Casa Națională de Asigurări de Sănătate a semnat cu Ministerul Sănătății, în calitate de coordonator de reforme, Contractul de finanțare nr. 1357/1/I3.1/26.03.2024, CNAS fiind instituție responsabilă de implementarea investiției I3.1, componenta C7-Transformare digitală din cadrul Planului național de redresare și reziliență (PNRR) (conform comunicat de presa site CNAS 2 octombrie 2024)

2. Organizatiile furnizorilor, in special ale medicilor de familie si medicilor din ambulatoriul de specialitate, contactate de CNAS in vederea realizarii proiectului sus-mentionat.

3. Expertii contractati de CNAS in vederea realizarii proiectului sus-mentionat.

4. Siteul proiectului unde sunt disponibile informatiile de mai sus precum si orice alte informatii relevante depre proiect.

5. Stadiul proiectului SIGMA START / ”Sisteme Informatice pentru gestionarea concediilor medicale şi a biletelor de trimitere electronice, conectarea la DES a furnizorilor de servicii de recuperare şi îngrijiri la domiciliu” / denumirea actuala, mentionat in numeroase comunicari publice ale presedintilor CNAS si pe siteul CNAS in 13 ianuarie 2015

Share

După 24 de ore am primit răspuns de la CNAS:

RAP 23/544/11.02.2025

Bună ziua,

Urmare solicitării dvs., vă informăm că aceasta a fost înregistrată cu numărul de mai sus și veți primi răspuns în termenele prevăzute de art. 7 al Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Vă mulțumim,

Serviciul Relații cu Asigurații, Presă și Purtător de Cuvânt

Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Termenul de răspuns este de 30 de zile. Până vineri n-am primit nimic, deși sunt sigură că variante ale acestor întrebări sunt puse CNAS zilele acestea de toată presa și toate celelalte părți interesate. Nu este ca și cum am solicitat un volum mare de date sau trebuie să caute în arhivă ca să răspundă.

Nu pot să nu mă gândesc la o solicitare similară pe care am făcut-o tot în luna februarie, dar în anul 2022, tot către CNAS. Pe atunci în calitate de președintă a Federației Naționale a Patronatelor Medicilor de Familie, deci solicitarea avea oarecum și mai multă greutate decât cea făcută săptămâna aceasta de mine ca simplu cetățean, medic sau reprezentantă a unui furnizor de servicii medicale - cabinetul meu.

Întrebam atunci (18 februarie 2022) CNAS din partea Federației:

Stimată doamnă președinte,

Având în vedere comunicatul de presă transmis de Guvernul României în luna decembrie 2021, privind adoptarea memorandumului care vizează stabilirea unor măsuri pentru implementarea de către CNAS a unor proiecte finanţate din fonduri europene, respectiv:

– Sistemul informatic pentru conectarea la DES (Dosarul Electronic de Sănătate) a furnizorilor de servicii paraclinice, clinice, medicină fizică şi de reabilitare, îngrijiri medicale la domiciliu, îngrijiri paliative la domiciliu, medicină dentară, dispozitive medicale, tehnologii şi dispozitive asistive şi consultaţii de urgenţă la domiciliu şi activităţi de transport sanitar neasistat – eDES;

– Sistemul informatic pentru Gestionarea Modernă a Accesului la servicii Medicale, Acte, Recomandări şi Tehnologii – SIGMA SMART (documente utilizate în sistemul de asigurări sociale de sănătate: certificatele de concediu medical, biletele de trimitere pentru ambulatoriul de specialitate (specialităţi clinice, paraclinice, medicină dentară) şi pentru internare în regim de spitalizare de zi sau continuă, scrisorile medicale, recomandările privind îngrijirile medicale la domiciliu, recomandările privind acordarea dispozitivelor medicale, programările serviciilor medicale),

precum și informația că cele două proiecte reprezintă două dintre priorităţile Guvernului în ceea ce priveşte digitalizarea şi e-Sănătatea, fiind incluse în programul de guvernare, vă rugăm să aveți amabilitatea să ne comunicați următoarele:

1. Care este stadiul de implementare al celor două proiecte?

2. Care este termenul de operaționalizare – când vor fi folosite efectiv de furnizori cele două sisteme?

3. Care este calendarul de consultare a organizațiilor furnizorilor de servicii de asistență medicală primară, având în vedere că ambele sisteme influențează activitatea furnizorilor AMP?

4. Cum se va realiza programarea serviciilor medicale prin sistemul SIGMA SMART?

După 72 de ore Federația a primit doar o confirmare de citire, fără număr de înregistrare.

Încă un an, cât am mai fost eu președintă a FNPMF, n-a venit nici un răspuns de la CNAS la solicitarea asta. Nici scris, nici verbal, nici măcar neoficial. Deși cred că întrebam și atunci dacă nu lunar, măcar de câteva ori pe an. La aproape toate celelalte solicitări din perioada aceea CNAS chiar a răspuns, prin semnătura doamnei președinte Adela Cojan. La asta, despre PIAS și SIGMASMART, nu.

Ceea ce mi-a dat totuși speranță atunci că lucrurile se vor mișca a fost mențiunea din comunicatul de presă al Guvernului României despre implicarea STS și ADR. Guvern condus pe atunci de domnul Ciucă, dar în aceeași alianță de guvernare cu domnul Ciolacu și cu același ministru al Sănătății aflat și acum în funcție, care urma să asigure stabilitatea, coerența și mai ales competența în conducerea ministerului - domnul Rafila.

Principalul avantaj al acestui parteneriat este dat de expertiza Autorității pentru Digitalizarea României și Serviciului de Telecomunicații Speciale, precum și de faptul că STS va asigura cu resurse proprii funcționarea, administrarea și mentenanța infrastructurilor hardware de virtualizare pe întreaga perioadă a utilizării de către CNAS a acestor sisteme informatice.

Din punct de vedere financiar, implementarea celor două proiecte în parteneriat presupune costuri, reprezentând cheltuieli de operare mult reduse, în valoare de aproximativ 20 milioane lei, față de aproximativ 223 milioane lei, în condițiile în care proiectele ar fi implementate de CNAS în parteneriat cu ADR, fără sprijinul STS.

Comunicat de presă - Guvernul României - 8 decembrie 2021

Share

Un an și jumătate mai târziu, în luna august 2023, scriam iar despre asta chiar aici pe blog.

La CNAS și la Ministerul Digitalizării erau doi oameni tineri, în care mulți își puneau speranțe - domnii Andrei Baciu și Sebastian Burduja.

Iar la Ministerul Sănătății era și atunci același ministru, domnul Rafila. Deja se plictisea și el, mă gândesc, de câte ori era întrebat despre sistemele informatice și digitalizare și avea tot interesul să rezolve această problemă grea.

Zilele trecute, subiectele s-au reluat oarecum singure.

Platforma Informatică a Asigurărilor de Sănătate este picată iar, obligând CNAS pentru a nu mai știu câta lună la rând să dea comunicat și să emită ordin pentru furnizori, să poată lucra offline și fără card.

Colac peste pupăză, lipsesc și tipizatele pentru bilete de trimitere, ceea ce poate genera o nouă criză a tipizatelor, ca cea din 2022.

Așa că trei ani mai târziu, reiau aceleași întrebări către CNAS.

Poate de data aceasta va răspunde.

Poate va chema și Ministerul Sănătății, Autoritatea pentru Digitalizarea României, Serviciul Telecomunicații Speciale în ajutor.

Poate și Comisia de Sănătate din Parlament, condusă acum de domnul deputat Alexandru Rogobete. Domn care până mai ieri era secretar de stat la Ministerul Sănătății și coordona nu doar toți banii externi ai ministerului (inclusiv cei din PNRR pentru PIAS), ci și Strategia pentru Digitalizare în Sănătate.

Share

Rămân cu ce am mai găsit pe Google despre SIGMASMART, adică documentul Rolul CNAS în digitalizarea sănătății, condiție smart city, autor Cristina Teodora Șiclovan, consilier superior CNAS, publicat pe siteul SNSPA, Facultatea de Administrație Publică, în iunie 2024, cu frumoasa concluzie:

Toate aceste eforturi privind utilizarea tehnologiei digitale în sănătate au ca scop centrarea pe pacient și nevoile acestuia, crescând disponibilitatea resurselor și accesibilitatea lor acolo unde sunt mai necesare, luarea celei mai bune decizii diagnostice și terapeutice în îngrijirea pacienților, optimizarea muncii personalului medico-sanitar, reducerea timpilor de lucru şi de aşteptare, asigurarea acurateței şi securităţii în centralizarea și stocarea datelor medicale ale pacienţilor, precum și folosirea lor pentru a dezvolta politici publice inteligente, pentru a aloca inteligent resursele și pentru a prezice tendințele viitoare în mod informat și documentat.

Și cu discuțiile din Comunitatea programatorilor români de pe Reddit despre experiențele lor în proiectele cu statul, sau chiar cu CNAS:

• Siveco Romania - Firma care se ocupa de soft-ul CNAS (60 de comentarii în două zile)

• CNAS nu găseşte IT-işti, deşi oferă salariu de 3.900 de euro net / Din cinci posturi, sunt ocupate doar două / ”O persoană a renunţat, imediat după promovare, luând contact cu activitatea de la Casei Naţională” (149 de comentarii în cinci zile)

• CNAS -3 IT-işti în patru sesiuni de concurs. Unul, expert programator, a renunţat la puţin timp după angajare/ Retehnologizarea Platformei Informatice de Asigurări de Sănătate costă 100 de milioane de euro, bani din PNRR; 2026, termen de finalizare (35 de comenarii în 8 zile)

Lectură plăcută, inclusiv jurnaliștilor. Cam singurii care mai reușesc să miște ce nu merge în România.

Share

Serviciile se pot acorda offline, mesajele de eroare se anulează, totul este perfect, zice CNAS.

Și să stea toată lumea liniștită, că în curând CNAS va găsi și IT-iști să angajeze, deși se chinuie de câțiva ani.

Medicii - și nu doar cei de familie! - sunt de altă părere.

Greu de decis pe cine să crezi, mai ales când discuția este atât de tehnică!

Am fost întrebată cum este treaba asta cu funcționatul offline, despre care tot zice CNAS în comunicatele de presă oficiale. Cum adică offline? Nu-ți trebuie conexiune prin internet, nu verifici în timp real niște chestiuni? Dacă pacientul are asigurare, dacă are card emis. Și cu rețetele cum este? Farmacia cum le eliberează?

Share

Mi-a venit o idee să explic cât mai simplu, printr-o paralelă cu sistemul bancar, cunoscut de toată lumea.

Să zicem că vrei să scoți niște bani de pe card, și te duci la automatul din zid unde bagi/dai cu cardul bancar, tastezi codul PIN și ies banii.

Ei, bine, imaginează-ți că într-o zi în care banca a dat comunicat că sistemul nu merge dar îl poți folosi offline, lângă automatul din zid ai găsi un domn (echivalentul medicului din cabinet), și dialogul ar fi cam așa:

Tu: Bună ziua. Vreau să scot 50 lei de pe card!

Domnul: Bună ziua. Sigur că da. Aveți card?

Tu: Sigur că da! Uitați-l! Dar n-am unde să-l bag.

Domnul: Nici o problemă. Putem funcționa offline. (Se uită la cardul bancar pe toate părțile, îl strânge ușor cu dinții să testeze plasticul). Bun! Aveți și bani pe card?

Tu: Bineînțeles! Drept cine mă luați?

Domnul: Bun. Vă credem pe cuvânt. (Scoate portofelul) Luați de aici 50 lei.

Tu: (Ușor surprins) Vă semnez undeva?

Domnul: Nu. Vă credem pe cuvânt! O să ne dea banca banii înapoi când revine sistemul online.

Tu: S-au gândit foarte bine! Noi nu trebuie să suferim pentru că nu le merge lor sistemul! Și a mai costat și o grămadă de bani! Știți, dacă tot sunt aici, mai am de făcut și câteva controale medicale, să îmi iau medicamentele. Aș mai avea nevoie de încă vreo 1000 lei. Trebuie să fac niște analize, să merg la policlinică, rețetele…

Domnul: Sigur că da! Sănătatea este cea mai importantă și nu trebuie să amânați doar pentru că nu merge sistemul! (Întinde portofelul) Luați cât aveți nevoie.

Tu: Mulțumesc! Sănătate!

Povestea se poate repeta de un număr de ori, dar la un moment dat banii din portofel - sau seriile rețetelor electronice, descărcate din SIUI/PIAS când mergea sistemul, dacă ieșim din poveste pentru o secundă - se termină. Povestea poate continua însă, căci CNAS s-a gândit la toate încă din 2012 când a lansat sistemul rețetelor electronice. Rețetele electronice offline-offline se pot completa și de mână.

Tu: Aș avea nevoie de 100 lei. Pentru medicamente, să mă duc la farmacie.

Domnul: (Uitându-se descumpănit în portofel) Avem o mică problemă, dar o rezolvăm imediat. (Pleacă și se întoarce cu o coală de hârtie A4, o îndoaie în trei, rupe cele trei bucăți, le așează una peste alta intercalând două foi de indigo apărute din negura timpurilor, și începe să completeze cu un pix negru.) Gata, am rezolvat! Ia uitați aici. Două exemplare le luați dvs. și pe unul îl păstrăm noi.

Tu: (Uitându-te neconvins la hârtie) Și… sigur este valabilă? Nu pare ceva ce va accepta farmacia.

Domnul: Mergeți fără grijă! Este varianta offline la offline, perfect valabilă!

Poate credeți că m-am apucat de stand-up comedy (fără a avea pretenții că aș avea și talent!), dar tot ce am scris mai sus are corespondent în legislația emisă de CNAS.

Deci, CNAS nu minte, nu exagerează, nu își bate joc de toată lumea nici de această dată! Sistemul chiar funcționează… offline!

Domnul Ciolacu, prin consilierul consilierei sale (doamna acum senator Orban), a răspuns după o vreme că a trimis jalba mea la minister și CNAS. Ministerul a trimis tot la CNAS. CNAS a răspuns ceva cu nu sunt bani, că v-ar da mama, dar nu-s. Că-s în pixul domnului Ciolacu.

Eh, ulterior, împreună cu alți vreo 10 colegi medici de familie din București, prin cabinetele noastre, la braț cu Patronatul Medicilor de Familie București-Ilfov și reprezentați de minunata avocată, am dat în judecată casa de asigurări. Din București, că așa este contractul. CNAS, MS, Guvernul fac, dar casa locală trage.

Am cerut penalități de întârziere pentru zilele - multe, luni dacă le aduni - în care plata nu s-a făcut. În cazul cabinetului meu era vorba de puțin peste 700 de lei, care nu-s chiar mărunțis. Cam 1/3 din salariul minim net pe economie sau câteva zeci de teste rapide pentru gripă, VSR, adenovirus și covid. Cumulat, cele parcă zece cabinete de medicina familiei din proces aveam de primit penalități de circa 5000 lei. O nimica toată dacă ne uităm la bugetul casei, dar pentru noi principiile sunt neprețuite. Ne-am judecat noi cu casa și pentru câteva zeci de lei, de nu-i venea să creadă unui judecător acum mulți ani, când o colegă medic s-a reprezentat singură în instanță cu speța asta.

Știam din noiembrie anul trecut că am câștigat și de data aceasta procesul, dar abia zilele acestea a venit motivarea instanței. Și cum ascultam dezbaterea din Parlament a Bugetului 2025 pe fundal pe canalul de Youtube al singurului partid parlamentar interesat de transparență, m-a pufnit și râsul citind în motivare ce a trimis casa de asigurări în instanță. "N-are mama, că v-ar da!", doar că spus mai elaborat. Și cu acuzații de rea-credință pentru reclamanți, adică pentru patronatul medicilor de familie și cabinetele medicilor de familie. Dar ne-am obișnuit și cu atitudinea asta a caselor în instanță. Am auzit și mai rău.

Casa de asigurări probabil că va face apel la această hotărâre. Mereu face și mereu pierde. Ne-am obișnuit.

Dau legătura colegilor de la Cluj, că și acolo este un proces care își așteaptă decizia.

Poate că domnii și doamnele din Parlament vor decide totuși în aceste zile să aprobe amendamentele pentru bugetul medicinei de familie și din ambulator, ca să nu ajungem iar la întârzieri de plată, jalbe în băț în Piața Victoriei și procese.

8 miliarde pentru medicina de familie!

Dacă ieri am aflat din Monitorul Oficial că mandatul de secretar de stat în Ministerul Sănătății al domnului Alexandru Rogobete s-a încheiat la cerere, dânsul dorindu-l mai fierbinte pe cel de deputat în Parlamentul României și președinte al Comisiei de Sănătate, iar contractele neonorate de ministerul Sănătății cu medicii de familie pot să se ducă naibii (pentru că odată cu încetarea mandatului SS încetează și contractele de muncă ale consilierelor sale de la cabinetul SS Rogobete, cele care gestionau miile de contracte, filă cu filă și telefon cu telefon),

astăzi Federația Națională a Patronatelor Medicilor de Familie anunță pe Facebook scrisoarea deschisă adresată Guvernului României despre înghețările, tăierile, plus creșterile de taxe și impozite care afectează cabinetele de medicina familiei în anul 2025.

Taxele și impozitele pentru medicii de familie cresc în 2025.

Indiferent dacă sunt organizați ca CMI/PFA sau SRL. Parcă un pic mai mult la SRL, dar nu sunt sigură. Ne vor lămuri contabilii, când se vor lămuri și ei. Valentina Saygo deja scria ieri că Revelionul lor a început, odată cu publicarea ordonanței trenuleț în Monitorul Oficial.

Valoarea punctului rămâne la fel ca în anul 2023, 8 lei, cea a tarifului de vaccinare la fel ca în anul 2021, 40 lei, iar cea pentru gărzile în centrele de permanență la fel ca în anul 2018, fără diferențiere zi de lucru obișnuită vs. weekend/sărbători legale, 40 lei/oră.

Cât plătește din buzunar un pacient o consultație la un medic generalist/de familie dacă se duce la Rețeaua Privată Regina Maria sau la Sistemul Medical Medlife și alte astfel de corporații medicale? De la 300 de lei în sus. Da, da. Prețuri corelate de privați cu inflația în decembrie 2024. (Cei din bula cu venituri peste medie și abonamente plătite de angajator, care maschează obligația de plată pentru medicina muncii, să se abțină. Nu au toți beneficiile voastre, o minoritate de nici 10% din angajații din România.) Preț fără rețetă compensată/gratuită pentru medicamentele recomandate în consultația de 300 de lei. Fără bilete cu gratuitate pentru analize și alte investigații și consulturi. Medicamentele și investigațile le plătesc extra, din buzunar.

Cine crede că desființarea CNAS sau pilonul II de asigurări de sănătate cu asiguratori privați supravegheați de ASF va îmbunătăți cu ceva lucrurile, este ori naiv, ori prost, ori mână în mână cu cei care vor să facă schimbarea asta acum.

Cât plătește CNAS consultația în locul pacientului asigurat sau neasigurat la cabinetul medicului de familie? 44 lei.

Cât plătește CNAS la cabinetul medicului din ambulator? 50 lei.

De ce? Pentru că poate. Pentru că nesimțiții din funcții de decizie de pe lanțul Președinte - Prim-ministru - ministru Sănătate și Finanțe - președinte CNAS și toți directorii din CNAS, care pot decide altfel, zic lasă că merge și așa, proștii acceptă.

Proștii nu acceptă. Proștii îi îngroapă în adrese, cereri, scrisori deschise, fac proteste în stradă, au făcut și greve, mese rotunde în Parlament, audiențe peste tot. Proștii au folosit toate căile legale, inclusiv prin Justiție. Dar dacă cine decide nu vrea, așa rămâne. Pentru că... nesimțire.

În alți ani foloseam postarea asta de final de an pentru câte un mesaj pozitiv, cu un firicel de speranță.

Ieri mi-am periat raportarea către casa de asigurări, ca să nu depășesc prin raportare plafonul de 20 de pacienți consultați/zi, să nu mă trezesc cu consultații făcute dar refuzate la plată de casă. Din niște calcule greu de explicat, că aș trece în 2025 scriind aici, este mai bine să refuzi tu, ca medic, să le raportezi, decât să raportezi tot ce faci și să ți le refuze casa la plată.

Domnul ministru Rafila promitea în iarna 2022/2023 la Antena 3 că va rezolva și problema asta, că va găsi o soluție, că trebuie să găsească o soluție pentru consultațiile suplimentare făcute de medicii de familie în sezonul de iarnă, neplătite din cauza limitărilor din contractul cu casa de asigurări.

Suntem în iarna 2024/2025 și nu numai că nu a rezolvat, ci a și tăiat pseudo-soluția existentă în perioada 2021-2023, o regularizare "anuală" destul de dubioasă dar care aducea doar unor colegi o oarecare compensare financiară, deși mult mai mulți munceam mult peste plafon și ne trezeam cu zero bani sau o sumă ciudată, de 2-300 lei, fără explicații ancorate în realitate.

Cu aceeași nesimțiți la guvernare, nu pot să am vreun mesaj pozitiv la final de an.

Share

Nu că suntem codașii Uniunii Europene, dar suntem atât de departe de restul țărilor UE și non-UE de te întrebi dacă este război și în România sau ce se întâmplă cu vaccinarea? Ucraina!!! și Bulgaria sunt la ani lumina de Romania, la peste 87% acoperirea vaccinală amândouă pentru vaccinul ROR. Deci în Ucraina aproape 9 copii din 10 sunt protejați prin vaccin, în condiții de război, iar în România doar 6 din 10, în condiții de pace, UE, liniște și stabilitate. Să mai zic că în cadrul epidemiei de rujeolă de acum din Europa, 78% din cazurile de rujeolă au fost în România? Scrie tot în raport, pentru cine are chef să citească.

Dar nu ne oprim aici! Dacă în Palestina a încetat focul câteva zile în vară ca să se poată vaccina copiii contra poliomielitei, în România acoperirea vaccinală contra poliomielitei este de numai 76,7%, faţă de 90-95% cât este nivelul optim de acoperire vaccinală (INSP). Și INSP nu ne dă doar rapoarte, ci atenționează inclusiv Ministerul Sănătății că situația este gravă și că trebuie făcut ceva pentru a recupera diferența de aproape 20% care înseamnă vieți chinuite prin sechelele poliomielitei sau moarte vs. vieți sănătoase, protejate de poliomielită, în cazul în care semnalele de alarmă trase prin Europa duc la apariția unor cazuri în România. (Eugenia Foarfecă a detaliat subiectul zilele trecute la Prima News și News. ro, în interviuri cu medici infecționiști și medici de familie).

Să mai zic de vaccinul împotriva covid-19, inexistent în România pentru cei care au dorit să se vaccineze vara, toamna și iarna asta? Am făcut a patra oară covid anul ăsta, la sfârșitul verii. Mulțumesc mult, domnule ministru!

Sau despre vaccinul gripal? Doar 1 milion de doze administrate până acum în România, spunea ministrul Rafila în urmă cu vreo două săptămâni presei, tare mândru de reușită. Medicii de familie și farmaciștii au făcut tot ce au putut, dar cel mai mare succes l-au avut mai ales cu pacienții care deja doreau să se vaccineze. Este aproape imposibil să-i convingi pe restul, de unul singur. A explicat ministrul Sănătății românilor că este bine să se vaccineze contra gripei înainte de Crăciun, Anul Nou, Sf. Ion? Lasă că o să explice jurnalele de știri cum sunt camerele de gardă pline, imediat după mini-vacanță. În cabinetele de medicina familiei și în camerele de gardă de pediatrie deja se vede începutul valului.

Toate astea sunt reușitele unei conduceri nederanjate de cineva timp de 3 ani la Ministerul Sănătății! Ce păcat că ministrul tocmai pleacă și pare că nu îl va trage nimeni la răspundere nici pentru catastrofa legată de acoperirea vaccinală aflată în picaj liber în anii săi de mandat, nici pentru contractul nerespectat cu Pfizer și refuzul medierii (despre care a scris Context. ro în aprilie), din motive doar de el știute, dar care alimentează mizeriile antivaxx despre companiile cele rele care vor să facă rău românilor și, iată, ne iau și sute de milioane de euro din banii de pensii și salarii pe vaccinuri inutile. Minciunile rostogolite prin mediile suveraniste sunt alimentate și de astfel de decizii și populisme ale partidului-stat care conduce România de 30 de ani, cu mici pauze cât să mai crească în sondaje.

Share

Varianta foarte scurtă este că la nivel național Colegiul are președinte nou, validat de Comisia Electorală Centrală. Iar în restul organelor de conducere naționale și județene au fost aleși mulți medici aflați la primul mandat în Colegiu, mai ales din rândul medicilor din ambulatoriul de specialitate (policlinici), subreprezentanți la acest nivel până acum.

Pentru cine a urmărit polemicile din jurul alegerilor în perioada aceea, august-octombrie, cei mai agresivi în comunicarea publică au obținut de fapt ce au dorit.

Medicii cu experiență și mandate de la înființarea colegiului au fost dați la o parte prin deciziile de invalidare pe formă, nu pe fond, ale Comisiei Electorale Centrale.

Decizia de a candida a colegilor din ambulatoriu, dar și mobilizarea la votul electronic ceva mai bună decât cea din anii trecuți, când exista doar votul fizic, a dus la un echilibru mai bun în privința reprezentării specialităților, cu mici diferențe pe nivele de organe de conducere.

În final, au obținut un președinte care să continue drumul de reformă al Colegiului Medicilor din România. O reformă începută mandatul trecut atât cât s-a putut, corect în unele puncte, stupid de brutal în altele, total ineficient în altele.

Asta nu înseamnă însă că sunt mulțumiți. Spre mirarea celor agresivi în comunicare, medicii au ales un președinte nou pentru CMR, cu experiență de două mandate la conducerea Colegiului București. Pe Cătălina Poiană, medic endocrinolog, profesor universitar la UMF București. În ultimii patru ani CMR a fost condus de Daniel Coriu, medic hematolog, tot profesor universitar la UMF București, aflat însă la primul mandat nu doar la conducerea CMR ci în orice organ de conducere al Colegiului Medicilor. Explicam în alte articole că poate este bine ca unii candidați să aibă răbdare să treacă și prin alte funcții unde învață organizația înainte să se ducă direct în vârf.

Varianta mai lungă a poveștii despre ce s-a întâmplat la alegerile de la Colegiu este că în unele județe din țară cred că nu s-au terminat nici acum alegerile, din cauza invalidărilor și reluării votului. Consiliul Național cred că este și acum incomplet, lipsind reprezentanții unor județe. Adunarea Generală este incompletă. Deci nu știm încă, de fapt, cum stăm cu echilibrul pe specialități. M-aș bucura să văd informațiile astea transparent pe toate siteurile colegiilor teritoriale și al CMR, să pot pune linkuri, dar poate este încă devreme, la nici două luni de la schimbări.

Lipsesc aproape peste tot supleanții, ceea ce este o problemă pentru că în cei patru ani de mandat ai nevoie de supleanți când se mai întâmplă să se suspende sau demisioneze câte un membru ales, din motive de incompatibilitate. Cum ar fi numirea ca manager la vreun spital sau ca președinte la CNAS. Nu poți să fii și acolo, și dincolo.

Cine a câștigat, cine a pierdut, cine se dă în judecată sau ajunge în comisia de disciplină? Glumesc. Parțial. În același timp este greu de spus.

La vreo 30 de ani de când există organizația de reglementare a profesiei medicale, ceea ce Colegiul Medicilor din România este, în esență, dincolo de filozofiile din statut, te-ai fi așteptat ca astfel de probleme legate de alegeri să nu mai existe. Organizațiile au și ele vârste și Colegiul Medicilor ar trebui să fie deja la maturitate. Asta cred că va fi și una dintre cele mai mari provocări ale echipei Biroului Executiv, să analizeze ce s-a întâmplat și să creeze mecanismele prin care să nu mai ajungem iar în situația asta.

Este incredibil că o organizație de nivelul CMR a acceptat o modificare profundă a regulamentului de alegeri cu doar câteva luni înaintea alegerilor, în ședințe ale Consiliului Național făcute pe Zoom, unde nivelul de atenție și implicare în dezbateri este scăzut, mai ales pe o temă atât de aridă. Că a ignorat avertismentele membrilor mai atenți, mai experimentați. Sau că a acceptat în Comisia Electorală membri fără experiență în procesul de alegeri. Da, trebuie reformă, trebuie schimbări, trebuie și oameni noi, dar nu totul dintr-o dată și nu așa. Este rețeta garantată pentru haos. Și scandal. De care chiar și lumea medicală este sătulă.

Cele mai multe informații despre activitatea CMR sunt din păcate disponibile încă doar pe Facebook, nu și pe site sau prin newsletter și aplicație. Bănuiesc că este un proces de schimbare și în această zonă de comunicare și de transparență, proces care nu se poate întâmpla în doar câteva săptămâni într-o organizație atât de mare, cu atât de multă activitate curentă.

În Colegiul București am avut deja prima ședință a Consiliului Municipal, adică a celor 23 de medici aleși de cei peste 13000 de medici din București să conducă activitatea colegiului teritorial între ședințele anuale ale Adunării Generale. Următoarea ședință va fi peste două luni, undeva în luna ianuarie. Membrii consiliului si-au ales deja comisiile în care doresc să lucreze în acest mandat (vizibile din meniul Departamente, din păcate fără link direct încă) iar membrii Biroului Executiv se întâlnesc deja săptămânal să asigure activitatea curentă a colegiului, dintre ședințele Consiliului Municipal. Siteul a început să fie actualizat cu informații, deși mai este mult de lucru pentru a ajunge la transparența solicitată și dorită de foarte mulți medici din București și nu numai. Împreună, cu niște ore de muncă alocate săptămânal, cu respect și dorință de a face, le rezolvăm pe toate care se pot rezolva în patru ani de mandat. 4% din mandat deja a trecut.

Share

Ca să nu rămân datoare nici cu gândurile despre critica adusă de jurnalista Carla Tănasie declarațiilor domnului în curând fost secretar de stat, viitor ministru, dar mai întâi deputat de Prahova, nu de Timiş, Alexandru Rogobete, cum am lăsat vorbă pe Facebook că voi face pe blog curând, și am tot amânat, scriu pe scurt.

Pentru că medicina evoluează într-un ritm incredibil, avem din ce în ce mai multe medicamente noi care par să dea rezultate pentru boli pe care nici nu visam vreodată că le vom încetini în evoluție sau chiar vindeca. Unele astfel de boli se numesc boli rare, pentru că sunt puține cazuri raportat la numărul de cazuri întâlnite în alte boli cronice. Și de aici toate problemele legate de lipsa interesului societății pentru tratarea lor, atunci când sunt găsite, diagnosticate. În general, societățile nu prea sunt interesate de problemele minorităților, fie ele și minorități medicale. Asta a fost pe scurt și dialogul dintre doamna Tănasie și domnul Rogobete.

Una din problemele acestor medicamente noi este că producătorii lor le vând la prețuri obscen de mari, cel mai recent astfel de medicament având în Statele Unite (unde oricum medicamentele sunt mai scumpe) un preț de 4,25 milioane de dolari. Pentru un singur pacient!

Dacă am face un calcul stupid de simplist, dacă am raporta la bugetul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate din România, de aproximativ 12 miliarde de dolari anul trecut, banii ar ajunge doar pentru medicamentele pentru 3000 de pacienți cu această boală. Atât. Fără să mai rămână nici un leu pentru spitale, alte medicamente, analize de sânge, CT, IRM, radiografii, ecografii, consultații la policlinică sau medici de familie. Nimic altceva. Sigur însă că nu calculăm așa. Cel mai probabil nici nu există în România 3000 de pacienți cu acea boală pentru care este salvator acel tratament. Dar, ca idee, pentru ce înseamnă niște cifre puse în context.

În urmă cu 2-3 ani, prețul unui alt medicament șoca toți specialiștii, atunci când extrem de strictul și chiar zgârcitul sistem britanic de sănătate, NHS, păzit de NICE, a acceptat să-l ofere gratuit pacienților, la prețul negociat cu producătorul de 1,79 milioane de lire sterline. Anul trecut, povestea de succes a primului copil tratat astfel în Marea Britanie ajungea în presă, fără să fie menționat însă și costul tratamentului.

Multora nu le place să vorbească despre bani în sănătate. Deși sănătate fără costuri, sau investiții, în funcție de cum pui problema, nu există.

Dacă dăm la o parte din discuție aceste medicamente de milioane, utile pentru un număr foarte mic de boli, boli întâlnite la un număr mic de pacienți (ceea ce nu le face însă nici pe boli lipsite de importanță și nu îi face nici pe pacienți lipsiți de importanță), tot avem sume imense din sacii cu bani limitați ai guvernelor care se duc pe un număr redus de medicamente noi.

Un exemplu este în acest articol din Statele Unite despre primele 10 medicamente, după costul total, pentru boli cronice. Nu am căutat date din țări europene. Probabil că există, multe în limbile fiecărei țări în parte. Pentru România nici măcar nu îmi bat capul să caut. Cine să adune astfel de date? Finanțat de cine? Și cine să îndrăznească să le publice transparent pe siteuri, unde să le poată găsi presa și orice parte interesată? Dar este suficient să ne uităm la bugetul CNAS din ultimii 20 de ani, să comparăm sumele de la an la an, și să adunăm în 2024 sumele pentru medicamente, să remarcăm că bugetul medicamentelor din programele naționale a depășit bugetul celorlalte medicamente, și să mai știm și că din bugetul spitalelor, tot de aici din tabelul cu bugetul CNAS, mare parte din bani se duc tot pe medicamentele consumate în spitale. Peste 50%, deci? Pe acolo.

Ca să închei, o sinteză bună a dezbaterii existente în multe țări deja a fost făcută de Euronews zilele trecute, pornind de la un studiu recent publicat în revista medicală Lancet. Ce impact au avut asupra sănătății populației, nu individuale, noile medicamente gratuite în Marea Britanie, în ultimii 20 de ani? La nivelul populației, s-au câștigat 3,75 de milioane de ani sănătoși de viață! Este un indicator folosit în sistemele de asigurări de sănătate, QALY. Dar dacă, s-au întrebat cercetătorii, banii alocați acelor medicamente noi și scumpe, ar fi fost alocați altor pacienți, pentru alte tratamente și servicii medicale, la nivel ipotetic ce rezultate ar fi fost? S-ar fi câștigat, ipotetic, 5 milioane de ani sănătoși de viață.

Studiul va fi analizat, lăudat, combătut de lumea medicală, asociațiile de pacienți, producătorii de medicamente. Se va compara cu alte studii. Or să apară alte studii. Acolo, la ei, în țările care își bat capul cu așa ceva.

În România, cred că nici măcar Euronews România nu se va chinui să traducă articolul și să-l pună pe site, neavând nici rubrică dedicată Sănătății. De altfel mai toată presa din România n-a căpătat secțiune dedicată Sănătății pe site decât după pandemie, anterior intrând la Social, Actualitate și altele. Și chiar și acum, în secțiunea respectivă, acolo unde există, citim mai degrabă despre efectul semințelor de chia și turmericului asupra sănătății sau vreun scandal decât orice altceva.

Ar fi de tot râsul să mă gândesc că vreo televiziune va invita specialiști din administrație (CNAS, ANMDMR, INSP, MS), lumea medicală (includ aici și specialiști români din străinătate în farmaco-economie), asociații de pacienți și chiar industrie farmaceutică să dezbată și comenteze această știre acum, sau această temă în următorii ani.

Timp în care bugetul medicamentelor va continua să acapareze bugetul Sănătății iar discursul public va continua să fie în termenii de la care pornisem, dialogul indirect Tănasie-Rogobete și atât.

Share

Elena Lasconi cel mai probabil nu va fi lăsată să candideze iar. Vajnicii bărbați care au ignorat-o când făcea minuni ca primar la Câmpulung, până le-au arătat sondajele că ar putea trage lista partidului la europarlamentare, probabil că deja încearcă să o convingă acum că este mai bine pentru partid și pentru țară să candideze altcineva. Nu neapărat cineva din USR.

Deși a atras 1,8 milione de voturi de una singură în primul tur, când mulți o catalogau drept proastă, țață, gospodină bună de mers la cratiță, nu să conducă o țară. Și nici partidul ei n-a făcut mare lucru să combată aceste porcării, deși există bani din subvenție cu care se pot combate meme și armate de troli iar într-o vreme partidul se lăuda cu acțiunile de combatere a violenței contra femeilor. Inclusiv cea verbală este violență.

În ultimele zile de campanie, Lasconi a reușit să obțină susținerea publică a multor lideri de opinie din România care în mod obișnuit s-au ferit de campaniile electorale. Cel mai frumos mi s-a părut mesajul scriitorului Marius Chivu.

Dintre liderii politici, Maia Sandu a venit în România, cu Emanuel Macron a vorbit prin apel video iar mulți alți lideri europeni i-au trimis mesaje video de susținere.

Capacitatea Elenei Lasconi de a atrage electoratul din toate zonele în aceste luni este deci mult mai mare decât a altor candidați ai tuturor partidelor și independenți - a dovedit-o în primul tur - și cu atât mai mult a celor ai USR, dacă ne uităm la cele 0,7 milioane voturi pe care a reușit să le ia USR în alianță cu FD și PMP anul acesta la locale și europarlamentare.

Sau la cele 1,3 milioane de voturi pe care a reușit să le ia Dan Barna în 2019, într-o competiție cu opțiuni mult mai facile decât cele de anul acesta. Iar atacurile, linșajul la care a fost supusă Elena Lasconi în 2024 sunt mult peste ce a fost în 2019. Și încă n-am văzut nimic! Mă aștept ca în următoarele zile, dacă vor fi semne că nu se retrage din cursă, să devină totul mult mai rău. Că suntem groaznic de influențabili am dovedit-o deja.

Acordul politic pentru a o susține ca unic candidat s-a semnat deja, înainte de anularea alegerilor. Sigur că a fost conjunctural. Sigur că nu toată lumea din partide a fost de acord. Dar s-a semnat și nu ar trebui să uităm asta, când toate partidele vor veni cu nume noi de candidat propriu sau candidat unic.

Ieșirile presupus de una singură catalogate ca isterice, puerile, de țață care nu știe să piardă, cum au fost numite declarația de după anunțul CCR de anulare a alegerilor și scrisoarea către Trump, sunt, în mod evident, validate de cercul de încredere din jurul ei din partid. Nu a fost un vlog live stil Șoșoacă la cald pe Facebook, în care s-a filmat singură, nici o scrisoare compusă de Lasconi noaptea într-o Simple English de școală generală și pusă tot de ea pe Twitter. Cel puțin în opinia mea, urmărindu-i deja de câteva săptămâni campania, sunt semnele unei strategii și a unei adaptări continue a mesajelor la ceea ce cere piața electorală. Toată piața, nu doar cei care au votat-o deja. Feel the room, vorba aia. În fiecare oră, nici măcar în fiecare zi.

Nu mi se par greșeli strategice sau gafe cum încep să scrie unii după multe ore de tăcere și așteptare. Și înțeleg de ce Elena Lasconi, parțial și USR, fac asta.

Nu-i înțeleg pe cei care spun că declarația ei a fost în toate felurile de mai sus, însă declarația lui Dominic Fritz dată cu câteva ore mai târziu a fost foarte bună și arată ce comunicator bun este el. Gender bias, much? Au spus același lucru, în esență. Livrat altfel, cu mai multe zâmbete și spus mai rar la Fritz, încruntat și cu Dumnezeu la Lasconi, dar același lucru. Inclusiv când a fost întrebat de presă repetat despre critica adusă deciziei CCR de Lasconi, Dominic Fritz a spus că este de acord cu ea.

Toți cei care se dezic acum de ea, deși au susținut-o conjunctural sau cu încredere în ultimele săptămâni, poate vor avea ocazia să înțeleagă în lunile care urmează de ce gafele nu sunt deloc gafe. Cu condiția ca ea să rămână candidata proeuropeană, antisistem corupt și infiltrat pentru alegerile care urmează.

Dacă va fi dată la o parte, nu vom afla niciodată. Decât poate în vreo carte cu componentă memorialistică, ca cele ale lui Ghinea sau Clotilde Armand. Unde poate vom afla și că mai nimeni nu credea că intră în turul 2 și că de fapt partidul o vedea ca un candidat de sacrificiu, urmând să i se ceară demisia de onoare pe 25 noiembrie și partidul să-și reia traseul luminos cu un bărbat puternic la conducere. Nu m-ar deranja, doar că pot să aibă răbdare până după alegeri. Dacă Lasconi este aleasă președintele României, USR oricum va avea nevoie de un alt președinte de partid.

Share

Problema majorității alegătorilor tradiționali din ultimii circa 10-15 ani ai PNL, apoi USR, poate mai recent și REPER, Forța Dreptei sau independenți și partide noi și mici dar cu valori pro-europene, este că se cred buricul Pământului și au senzația că un viitor președinte al țării își permite în campania electorală să le vorbească doar lor. Să ignore restul electoratului.

Și cer unor partide care nu mai ajung împreună la măcar 30% în Parlament să nu calce deloc în afara liniilor care trasează un pătrățel extrem de îngust al așa ziselor valori comune ale acestui electorat de dreapta al fostului PNL, fostului USR și restului partidelor mici. Al așteptărilor lor, de fapt. Nu știu dacă întrebăm un lot de 1000 de astfel de alegători care sunt valorile și unde se trag liniile dacă găsim răspunsuri comune.

Dacă acest electorat grozav, minunat, cult, educat ar fi așa cum se crede, ar reprezenta majoritatea, iar percepția sa asupra lumii ar fi realistă, partidul REPER intra în Parlament și nu cu 5.0% ci pe la vreo 15%, așa. Gestul lui Ludovic Orban ducea Forța Dreptei peste prag. USR se surprindea pe sine cu 20%. PNL, resuscitat de Bolojan, se ducea la 20%, peste PSD. Și acum făceau majoritatea parlamentară singuri și împlineau măcar o parte din așteptările de reformă și curățenie.

Am trăit și eu un pic într-o fantezie similară în zilele dinainte de 1 decembrie. După șocul din 25 noiembrie românii dezinteresați de alegeri n-aveau cum să lipsească și să voteze altfel, mă gândeam.

Mentalitatea de neam dată de Miorița și Balada Meșterului Manole ne-au adus însă aici.

Asta-i țara. Ăstea sunt vremurile. Aceștia sunt alegătorii. Chiar și fără influența rețelelor sociale, Rusiei, bisericilor diverse, a vecinilor și cercurilor sociale. Ce s-a întâmplat cu societatea în pandemie n-a fost decât o repetiție, care ar fi trebui să ne deschidă ochii și să genereze nevoia de acțiune în fiecare. Dar am rămas la stadiul de așteptat tătucul, Moș Crăciun pe cal alb, lasă să facă alții, iar noi să ne vedem de viață.

În concluzie, are România vreun candidat care vrea și poate să răspundă tuturor cerințelor unui electorat atât de divers, ca să poată trece liniștit de primul tur al viitoarelor alegeri, astfel încât al doilea tur să devină o formalitate? Altul decât Elena Lasconi? Unde a fost până acum? Dacă apar niște nume cunoscute în gând, revin la primele întrebări - vrea și poate? Nu merge cu hai că-l împingem și vedem ce o fi. Dacă este un nume relativ nou, va reuși să capete și notorietate și încredere, în contextul actual, ca să adune voturile necesare? În 3-4 luni? Și va rezista linșajului, inclusiv avalanșei de fake news, care vin la pachet cu o candidatură?

Apoi, pentru că asta este de fapt cel mai important, are acel candidat nou capacitatea să-i unească pe români în următorii cinci ani, astfel încât să nu ajungem iar aici în 2029?

Share

Cum ziceam la început, experiența îmi spune că revenim acum la business as usual, adică circul politic în care fiecare se crede mai deștept decât celalalt, mai strateg, plus un concurs de măsurat bărbățiile între marii bărbați de stat ai României.

Până după alegerile parlamentare, când va decide domnul Iohannis să le organizeze, îmi propun să nu mă mai gândesc la politică. Deci să nu mai scriu despre politică.

Săptămânile acestea am mai văzut câteva piese de teatru foarte bune (Maria Callas, Punk Rock), revăzut Cel mai bun copil din lume (cred că trebuie revăzută anual, cum sunt cursurile de prim ajutor), Opera de trei parale a lui Gelu Colceag la TNB (dar tot mai bună mi se pare Opera… lui Răzvan Mazilu la Excelsior) și Mary Stuart la TNB (în regia lui Andrei Șerban, dar tot mai bună mi s-a părut cea de la Teatrul Maghiar de Stat din Cluj). Filme și seriale bune - Moromeții 3 și The Diplomat.

Am citit mai mult depre alegeri și istorie online (interviurile Magdei Grădinaru, opiniile lui Hari Bucur-Marcu, investigațiile și opiniile jurnaliștilor Luiza Vasiliu, Victor Ilie și Emilia Șercan, analizele lui Alexandru Gussi) decât cărți (Recovery, Bucureștiul meu), dar plănuiesc să schimb procentele. Prea multe ore cu ecranele în față strică, și deja am multe ore la cabinet.

Spectacolul Divertis de la Sala Palatului m-a făcut să râd cum n-am mai râs de mult timp, și abia aștept să văd spectacolul complet nou, în lumina evenimentelor politice, din 26 ianuarie tot la Sala Palatului. S-au pus deja în vânzare biletele și la spectacolele din țară.

N-am uitat de articolele promise. Sper că până la sfârșitul săptămânii viitoare să le scriu.

Share