Inca o zi dificila la intrarea in scoala pentru Anastasia. Din nou nu a vrut sa intre, insa de data aceasta am avut un noroc fantastic sa fie in fata usii directoarea scolii (care e foarte empatica si draguta), care m-a indrumat sa intru eu cu Anastasia in scoala, sa o conduc la clasa. Invatatoarea ii astepta pe copii pe hol, ii intampina si saluta pe toti, iar cand ne-a vazut mi-a spus ca pot intra cu ea la clasa, sa stau putin cu ea la masuta ei de lucru. Nu ma asteptam sa pot intra in clasa, in discursul meu explicativ catre Tia nu era inclusa si aceasta optiune :)) Mi-a parut atat de bine ca am putut sta cu ea, si pentru ca am vazut ca asta a ajutat-o foarte mult, dar si pentru ca am avut ocazia da vad cam cum se desfasoara orele la ei. Si am fost foarte impresionata. Acum mi-este un pic mai clar de ce invata copiii atat de repede sa vorbessca olandeza, pentru ca tot mediul ii “forteaza” sa asimileze foarte repede. Li se vorbeste doar in olandeza insa intr-un mod foarte firesc. Repeta de multe ori aceleasi cuvinte (sub diferite contexte), le integreaza in jocuri, li se pun multe cantece si fac multa miscare. Pana si eu am retinut cateva cuvinte doar fiind un pic atenta la ce lucrau (fonetic doar, dar le-am retinut). Am stat o ora si un pic la clasa, pana cand invatatoarea m-a sfatuit sa incerc sa plec. Tia se linistise dar tot insista sa mai stau cu ea, insa in final am reusit sa plec. La preluare am intrebat invatatoarea cum sa procedam de acum inainte, nevrand sa creez un precedent nici pentru ea, nici pentru ceilalti copii. Ma asteptam sa imi spuna ca a fost o exceptie, insa mi-a spus ca cel mai probabil va dura cam o saptamana refuzul ei vehement, iar cata vreme va fi in starea asta sa continui sa intru cu ea in scoala, sa o conduc la clasa, sa intru la clasa daca ea isi doreste, dar sa stau din ce in ce mai putin. Ma surprinde foarte placut atitudinea aceasta si chiar nu ma asteptam deloc sa fie atat de ingaduitoare si intelegatoare invatatoarea.

Dupa amiaza au fost amandoi copiii foarte incarcati, cu multe frustrari acumulate. Nu se intampla nimic iesit din comun, dar vad ceva mici diferente in comportamentul lor. Anastasia e foarte vulnerabila, trebuie sa avem mare grija cum ii vorbim, ce ton folosim, pentru ca orice micuta chichita se poate transforma intr-o “drama”. Alexei pare mult mai ok, dar are mici momente in care ne raspunde mai urat, se frustreaza mai usor la jocuri sau la certurile cu Anastasia, mananca mai prost etc. Ne dam seama de unde vin si chiar daca nu e inca nimic ingrijorator, incercam sa fim cat mai atenti la schimbarile care apar in comportamentul lor in perioada asta. E un roller coaster oricum. Si va mai fi o perioada.

O noua saptamana de scoala, sper eu cu ceva mai mult entuziasm :) De fapt, entuziasmul e acolo pe undeva, dar inca este totul foarte nou, foarte mult si presupun ca foarte greu pentru copii. Li se vorbeste cinci-sase ore pe zi intr-o limba pe care nu o inteleg, au colegi noi, profesoare noi, rutine noi. Deci nu ma mira ca sunt coplesiti sau ca ne spun foarte des ca “scoala e plictisitoare”. La Anastasia lucrurile nu sunt fundamental diferite anul acesta fata de anul de gradinita pe care l-ar fi avut inca in Romania, inclusiv organizarea clasei ei aduce cu o sala de gradinita. Dar chiar si asa, sunt multe lucruri noi la care trebuie sa se adapteze si presupun ca vor mai fi si alte momente dificile de acum inainte. La Alexei e scoala-scoala, dar… mai fara scoala. Fac enorm de multa olandeza si dupa numai o saptamana deja mi se pare ca stie foarte multe lucruri, insa academic… nu fac mai nimic. Nu scriu, nu fac matematica, stiinte etc. Lucreaza intensiv olandeza.

Ma ingrijoreaza mancatul lor, niciunul dintre ei nu este obisnuit cu “a cold healthy lunch” ca masa de pranz (aka sendvis), prin urmare nu prea mananca nimic pana ajung acasa. O fi perioada de acomodare la noul stil de a lua pauza de masa (mananca afara sau in clasa, intr-o pauza cam scurta). Am primit recomandarea sa incercam sa ii culcam mai devreme si in naivitatea mea, credeam ca ora 8-8:30 pe care am reusit sa o obtin in ultimele saptamani era o mare realizare. Insa ni s-a spus ca un copil de varsta Anastasiei (5 ani) ar trebui sa doarma pe la 7 si sa incercam sa prioritizam si mai mult somnul.

Azi am vorbit telefonic cu GP-ul (medicul de familie) despre copii. I-am explicat cateva dintre ingrijorarile mele si i-am povestit despre niste controale pe care trebuie neaparat sa le facem anual. Imi pregatisem un discurs de convingere in caz ca aveam de ceva munca de convingere, insa nu a fost cazul. GP-ul a fost foarte prompt, nu a minimizat deloc lucrurile adresate, ba chiar mi-a facut imediat doua recomandari la nutritionist si cardiologie. Recomandarile anunta spitalul/clinica in cauza (diferita de clinica noastra unde suntem inscrisi la GP) ca avem nevoie de programare iar ei se uita in sistemele lor, ne contacteaza si ne programeaza. Acum… astept sa vad cand ne vor chema. Pentru programarea la nutritionist o sa fim sunati intr-o zi - doua, pentru programarea la cardiologie in termen de 22 de zile. Nu mi-e clar inca cum functioneaza tot sistemul acesta de gp-recomandari-vizita la spital, dar sper sa se faca lumina cat mai repede :)

Avem si primele programari la o clinica stomatologica, la care ne-am inscris saptamana trecuta. Nu stiu cum va fi pentru noi, adultii, ce e si ce nu e inclus in asigurarea medicala (eu am o asigurare suplimentara pentru stomatologie dat habar nu am ce asigura), insa stiu sigur ca pentru copiii de pana in 18 ani serviciile stomatologice sunt gratuite (exceptand ortodontia, aparatele dentare). Dar controalele periodice, detartraje, carii, tratamente de canal, extractii etc, sunt incluse.

I-am inscris pe copii la inot, astept inca sa mi se confirme in ce zi putem merge. Foarte greu reusim sa facem pasi cu inotul asta :))) Sunt inscrisi la doua cluburi (am platit taxe de inscriere la amandoua) si inca nu stim daca putem sa mergem la inot.

Si tot azi am fost la prima ora de fotbal pentru Alexei, la un club renumit din Eindhoven. A fost o ora de test, i-a placut tare mult iar cei de la club il primesc la cursuri. Ramane sa ne hotaram daca va continua cursurile si in ce conditii.

Aah, si am terminat de facut aplicatiile pentru alocatiile de aici, din Olanda. Multa hartogaraie, multa, multa :)

Jurnal de Olanda – Ziua 47

Astazi am mers cu copiii la Discovery Museum din Kerkrade, la o ora si un pic de Enidhoven, in sudul tarii, foarte, foarte aproape de granita cu Germania. Este un muzeu de stiinta, cu multe experiente, laboratoare, jocuri interactive despre stiinta si tehnologie, o intreaga expozitie despre AI (nu este primul muzeu din Olanda in care se prezinta acest subiect, cu foarte multe exemple si explicatii), un cinema sau o expozitie de obiecte “de pe vremuri” (primele calculatoare, primele aspiratoare etc). Nici nu am apucat sa il vedem pe tot, dar ne-a placut tare mult. Parca un pic asemanator cu Nemo Museum din Amsterdam, in varianta mai mica. Nu imi dau seama exact de ce (poate pentru ca in sud au inceput deja scoala si activitatile sportive iar vremea inca e suficient de buna pentru activitati afara), dar am prins muzeul aproape gol. Asa ca am avut timp sa petrecem mai mult timp la experimentele care i-au atras pe copii.

Si pe principiul o activitate interesanta pentru copii, apoi una interesanta pentru parinti, am mers in… Maastricht, oras pe care nu l-am mai vazut de zece ani. Pe amandoi ne leaga un ceva de Maastricht, aici a zburat Andrei pentru prima oara in viata lui, la un interviu. Iar eu… mi-am dorit tare mult sa studiez la master aici. Deeeci ne-a prins tare bine sa revenim in Maastricht, chiar daca l-am gasit muuult mai aglomerat si mai agitat decat il stiam noi (poate din cauza pietei locale de sambata care a animat muuult spiritele). Ne-am plimbat prin centru, am mers la extrem de cunoscuta librarie Boekhandel Dominicanen, care se afla intr-o superbaaaa catedrala veche de 700 ani, am oprit chiar si la cafeneaua din altarul acestei catedrale (minunata!), ne-a prins ploaia, ne-am facut ciuciulete (asa e cand nu iti intra in obicei sa iei umbrela intotdeaunaaaaa cu tine in Olanda!) si ne-am intors acasa la citit mult Harry Potter. Draguta zi :)

Hai ca a venit si ziua pe care tare mult NU o asteptam. Ziua cu probleme de intrat in scoala. Undeva in spatele tuturor gandurilor mele, stiam ca o sa vina si ziua asta si mai stiam si ca o sa ma rupa in bucatele acel moment. Am crezut ca sunt pregatita, ca sunt tare, tare stabila emotional incat sa pot duce o situatie ca aceasta fara probleme, dar... m-am inselat. Scriu randurile acestea in timp ce copiii sunt inca la scoala, deci inca sub impactul emotiilor de moment. Dar... ca sa nu ma trezesc sa spun peste cateva luni (cand lucrurile vor fi asezate) ca adaptarea a fost easy-peasy, las gandurile acestea nefiltrate in scris. Pentru ca imi place sau nu, fac parte din experienta mutarii si acomodarii. Ce scriu acum nu este un atac la "rigiditatea" olandeza. E o descarcare de om care ii da seama ca sunt poate diferente culturale pe care inca mi-e greu sa le accept. Si nu pentru ca le-as considera incorecte, ci pentru ca din pacate, ma fac sa ma indoiesc de lucrurile pe care le-am crezut bune in cresterea copiilor nostri. Indoiala asta... kills me softly.

Dupa ce a sunat clopotelul de intrat la ore, Anastasia a inceput sa planga si sa spuna ca nu vrea sa intre, ca e cea mai urata scoala din lume, ca e prea galagie, ca nu ii place, ca e obosita si ca vrea sa vina cu mine acasa. Aici (si probabil ca in multe alte scoli chiar si din Romania), ora de intrare e ora de intrare. Se suna clopotelul, se intra la ore, nu exista (sau nu am vazut inca pe nimeni) care sa stea mai mult cu copilul afara sau sa prelungeasca momentul intrarii la clasa. Si sunt perfect de acord ca asa trebuie sa fie. Una dintre invatatoare a avut o abordare mai ferma (a vrut sa o ia direct la clasa, pe sus, chiar daca plangea cu sughituri si se agatase de picioarele mele), cealalta, care a intervenit mai tarziu, a fost mai blanda. Mi-a lipsit ENORM sa am sansa sa vorbesc cu cineva si sa ii explic contextul Anastasiei, ca este un copil mai sensibil si ca uneori are nevoie de mai multe validari si mai mult vorbit. Mi-a lipsit sa am o Alina, o Geanina sau o Anca, de acasa :( Sunt convinsa ca personalul de la scoala realizeaza situatia noastra (pentru ca o situatie a oricarui alt copil de la scoala), cu mutatul recent, cu inceperea unei scoli noi, unde nu intelege limba si unde nu cunoaste pe nimeni. Si imi este clar ca profesoarele de acolo nu sunt psihologi nici pentru parinti, nici pentru copii.

Stiu ca sunt reactii normale si ca vor mai fi si altele. Nu e nimic anormal in ce s-a intamplat si nici nu ar trebui sa iau totul atat de personal. Doar ca... o iau, pentru ca am simtit in acel moment ca si lor, copiilor nostri, le e greu, chiar daca nu o spun si chiar daca ii vedem mereu incantati de schimbare si de micile aventuri si descoperiri pe care le traiesc zilnic. Si mi-am dat seama ca in spatele zambetului si entuziasmului meu, in spatele hotararii si determinarii de a face mutarea asta sa mearga... si noua ne e greu. Asa ca dupa 46 de zile de voie buna si incantare dusa la extrem, am avut o prima zi in care m-am inchis in camera, am plans si m-am gandit pentru prima oara daca e bine ce facem. Mi-am dat voie sa zic cu voce tare ca am indoieli. Si oricat de groaznic se simte asta in stomac, este eliberator sa o spun in cuvinte.

Cand i-am luat pe copii am vorbit mai mult cu educatoarea, am incercat sa aflu daca s-a intamplat ceva la scoala zilele acestea si am reusit sa ma linistesc un pic vorbind cu ea. M-a asigurat ca daca vor mai fi momente dificile, va veni ea direct aa se ocupe de Anastasia, lucru care mi-a dat un pic de incredere. In orice caz, a fost o saptamana plina si intensa pentru copii.

Bun. Pe parte administrativa, am mers la primarie sa depunem cererile pentru schimbarea permiselor de conducere. Ne-am gandit ca ne-ar fi mai usor sa avem deja permise olandeze, ca sa nu fie nevoie sa ne intoarcem in tara sa le schimbam in caz ca le pierdem/fura. Pentru asta, am avut de obtinut o declaratie de sanatate de la CBR (Central Bureau Rijvaardigheidsbewijzen). Nu este o vizita la medic, ci o lista de intrebari despre starea noastra de sanatate (completat online, 47 euro de persoana emiterea formularului). Iar apoi am mers la primarie, unde am depus cererea pentru schimbarea permiselor (50 euro de persoana). Ni s-a spus ca de fapt nu era nevoie de formularul CBR, acela ar fi fost necesar daca detineam si alte categorii de permis (C, CE etc) sau daca aveam peste 75 de ani. O sa dureze intre 2-4 saptamani sa primim noile permise iar in timpul acesta putem conduce masina pe baza dovezilor primite ca suntem intr-un proces de schimbare de permis.

Ziua in care am intentionat sa mai lasam treburile administrative dar… nu am reusit. Am depus cererea pentru suspendarea platii alocatiei din Romania, am facut totul pe mail si am primit si confirmarea suspendarii. Confirmare cu care vom aplica aici, in Olanda, astfel incat copiii sa primeasca alocatia de aici. Aici banii pe alocatie nu se primesc lunar, ci trimestrial, sumele sunt fixe si cresc pe masura ce create copilul in varsta. Pana la 5 ani alocatia este ~300 euro/trimestru (adica pe trei luni), intre 6-11 ani ~360 euro/trimestru iar intre 12-17 ani este ~430 euro.

Ziua in care mi-am facut si eu abonament de telefon cu numar olandez.

Ziua in care i-am inscris IN SFARSIT pe copii la inot. A fost o adevarata epopee. Sunt inscrisi la doua piscine/cluburi momentan, la piscina municipala unde se pare ca e lista de asteptare de un an, si la un alt club unde sper eu sa reusim sa incepem lectiile pentru obtinerea diplomelor ABC cat de curand. Orice inscriere se face pe baza de taxa, deci sper sa ma opresc la doua inscrieri :)))

Ziua in care am aplicat si pentru schimbarea permiselor romanesti cu cele olandeze.

Ziua in care am iesit la plimbare prin oras, cu un copil in scaunul de bicicleta si cu celalalt in caruciorul atasat bicicletei, ca sa descoperim un nou coltisor dragut din oras, undeva in spatele muzeului DAF, unde sunt cateva foste cladiri industriale transformate in spatii rezidentiale sau cafenele si restaurante. Am oprit sa bem ceva la Wielercafe Cyklist, ne-am bucurat de vremea bizar de calduroasa (au fost inspre 30 de grade azi) si-apoi ne-am plimbat un pic prin centrul orasului.

Ziua in care copiii au adormit unul la 8, altul la 8:30. Cam cu o saptamana inainte am inceput procesul acesta de culcat mai devreme si abia acum incepe sa ne iasa. Stiu, suna foarte ciudat sa doarma la ora 8-8:30, chiar si pentru noi, care insistam destul de mult sa nu ne intindem cu ora de culcare prea tarziu (dar negresit atingeam 9:30 in fiecare seara). Insa aici… copiii obisnuiesc sa doarma foarte devreme, chiar si cei mari. Ba chiar la varsta Anastasiei dorm inca de la 7, 7 si-un pic. Insa daca reusim sa cream aceasta rutina de culcare devreme, sunt sigura ca le va face foarte bine mai mult somn.

Au trecut patru zile de scoala si momentan nu imi dau seama exact cum li se pare. Dar este inca prea devreme pentru vreo parere pertinenta. O zi e “bleah”, o zi e “tare”, o zi e “foarte plictisitoare”, o alta e “ok”. Ce imi dau seama sigur e ca invata enorm de multa olandeza (neerlandeza, ca sa ii spun si eu corect de acum :D), aproape ca nu imi vine sa cred ca in patru zile incep sa spuna propozitii (Alexei mai degraba, la Tia sunt predominant cuvinte, nelegate inca).

Miercurea este zi scurta la scoala, am stat mult cu copiii dupa ce i-am luat, am mers cu bicicletele sa luam inghetata, am mers cu ei cu rolele, am exersat niste cuvinte in olandeza de la scoala si ne-am jucat Scrabble. Printre chestiile administrative… ne-am interesat ce trebuie facut pentru a ne inmatricula masina si care sunt pasii (multi si lungi si foaaaarte birocratici) pentru a aplica pentru scutirea taxei bpm (taxa de prima inmatriculare). Pana de curand, persoanele care se mutau in Olanda si aveau deja o masina electrica cumparata in tara de origine, nu se platea taxa de prima inmatriculare. De curand insa, scutirea aceasta a fost eliminata iar acum trebuie sa se plateasca taxa bpm chiar si pentru masinile electrice. Noi insa, pentru ca ne-am mutat aici avand masina (ca bun personal) de mai mult de sase luni inainte de mutarea in Olanda, putem aplica pentru scutirea acestei taxe bpm de prima inmatriculare. Dar aplicatia aceasta e ceva de vise rele. Avem de trimis o gramada de documente care sa demonstreze ca am locuit in Romania si ca am avut masina de cand o avem la o institutie care se numeste RDW (Registrul Auto Olandez) si apoi alte documente la Belastingdienst (taxe). Inca nu ne e clar ce trebuie facut, dar urmeaza sa ne interesam. Fiind inregistrati in Olanda, avem aproximativ 6 luni pentru a ne inmatricula masina (taxa bpm) pentru ca apoi sa platim taxele de drum (taxa mrb) pentru ca folosim drumurile olandeze ca rezident. Stiu, stiu, sunt multe masini neinmatriculate, le vedem si noi. Insa noi vrem sa inmatriculam masina, sa platim taxele pe care trebuie sa le platim si sa respectam regulile pe care le avem de respectat ca locuitori ai acestei tari. Numai ca… va fi un proces de durata cu multa hartogaraie plimbata dintr-o parte in alta, multe aprobari etc. Abia astept sa vina ziua aceea in care nu va mai fi nimic administrativ de rezolvat :)))) Vine oare? Sper ca vine!

Olandezii sustin foarteee mult independenta copiilor asa ca astazi, a doua zi de scoala, nici vorba sa mai intre parintii cu copiii in scoala :)) S-au deschis usile scolii si toti copiii din curte au intrat buluc in scoala, singuri singurei, chiar si cei din grupele mici, cum este Anastasia. Imi place faptul ca ii "forteaza" sa devina independenti, ca nu sunt momente prelungite la despartire daaar... am nevoie de o perioada de adaptare acestui nou stil, atat de diferit de cel pe care il aveam in Romania. Am avut mari emotii si astazi, mai ales ca ziua de ieri nu a fost tocmai grozava pentru Alexei. Temerea mea cea mai mare acum nu daca vor invata sau nu olandeza. Sunt convinsa ca vor invata. Am doar o mica ingrijorare legata de ce vor face academic anul acesta, pentru ca simt ca vor lucra foarte putin in comparatia cu programa romaneasca. Ma lupt sa ma conving ca un an de zile de "regres" academic (sau stagnare) nu e asa mare lucru, dar mai rasar gandurile astea negre cand mi-e lumea mai draga.

Tot azi am avut de rezolvat diverse probleme administrative. Am fost sunati de clinica unde suntem inregistrati la medicul de familie si ni s-a spus ca nu putem inca sa venim la doctor pentru ca nu avem dosar medical la ei. Si ca avem nevoie sa transferam dosarul medical de acum sapte ani (cand am locuit prima oara in Olanda si am folosit sistemul medical pentru Alexei). Asa ca am avut de sapat printre mailurile vechi si din fericire am gasit informatiile de care aveam nevoie. Apoi, am aflat ca GGD-ul (insittutia care se ocupa de urmarirea dezvoltarii copiilor) nu are acces la sistemele clinicii medicale unde suntem inscrisi (si nici invers) si am fost nevoita sa fac un pic de ping pong intre cele doua. In final am realizat ca aveam tot ce imi trebuie de la GGD intr-un portal dedicat special tinerilor (al portal, Dumnezeule mare, ma omoara hahaha), numit JGZ Portaal (https://jgzportaal.ggdbzo.nl/#/home). Unde iti faci cont (tu, parintele), iti adaugi copiii p ebaza BSN-ului (CNP-ul olandez) si vezi acolo tot ce s-a facut la fiecare vizita.

Lunea urmatoare am prima programare la medicul de familie (GP), pentru Alexei, o programare telefonica. Nu vreau nimic mai mult decat niste amarate de vitamine ca sa ii sporeasca apetitul. Inteleg ca pentru ei nu este deloc prioritara ingrijorarea mea, dar parca e un pic cam foarte anevoios tot procesul. Nu ma pot plange, pentru ca stiam ca asa va fi. Nu ma surprinde cu nimic :)

Pana i-am luat pe copii de la scoala am mers la cumparaturi, prima oara cand am mers singura, cu bicicleta, la magazine. Pana acum nu am avut antifurt si nu am lasat niciodata bicicleta nelegata undeva. Imi este foarte teama de furturile de bicicleta (foarte frecvente in Olanda), asa ca azi am avut ceva emotii. Dar... a fost totul nesperat de bine. Am parcat in centru, la o parcare subterana de biciclete, luminata, curata si pazita, mi-am facut ucmparaturile la Albert Heijn si am lut niste sendvisuri broodje met haring de la piata locala care se organizeaza in fiecare marti. Era plin orasul de lume, se vede ca se intorc studentii. Plin, plin de intalniri de studenti, de grupuri, chiar sunt foarte curioasa ce atmosfera va fi in oras in perioada ce urmeaza. Incepe sa imi placa tare mult orasul :)

I-am luat apoi pe copii de la scoala si… parca a fost un pic mai bine :) M-au intampinat spunand ca ziua le-a fost “super” iar Anastasia a venit cu niste fise cu multe cuvinte in olandeza. Foaaaaarte multe cuvinte :))) De fapt, ni s-a comunicat ca va trebui sa folosim o aplicatie (Parro, un fel de Kinderpedia, pentru comunicarea intre profesori si parinti), unde vom primi mai multe materiale, videouri, cantecele si alte informatii care sa ne ajute sa exersam mai mult acasa olandeza. Pe drumul spre casa, Alexei a inceput sa numere pana la 30, sa spuna zilele saptamanii si sa se prezinte, lucruri pe care le-au exersat la clasa. Anastasia a tot fredonat cantecele, inteleg ca le pun foarte multe cantece pentru copii pe parcursul zilei. Deja incep sa spuna cateva cuvinte, ne-au explicat ca exerseaza deseori pronuntia sunetului HHHH (au o tehnica anume, il pronunta apasand pe gat) daaar… ca nu fac nimic la matematica sau scriere. Note to myself: Roxana, nu incepe iar cu regresul academic.

Jurnal de Olanda – Ziua 42

Astazi, 24 august, a inceput scoala in regiunea in care locuim noi (sud). Nordul a inceput saptamana trecuta, pe 17 august, iar centrul incepe saptamana urmatoare, pe 30 august. Vacanta de vara in Olanda dureaza doar sase saptamani, insa pe parcursul anului sunt mai multe vacante ca in sistemul romanesc. Am ales un parcurs de scoala olandeza pentru copii, ne-am gandit ca in felul acesta se vor integra cel mai bine in comunitate si vor fi fortati sa invete limba intr-un timp foarte scurt. Insa pentru ca sunt deja mari, nu pot merge direct la scoala "normala" olandeza, au nevoie de un an de scoala de limba. Aceasta este o scoala dedicata expatilor, unde se pune foarte mult accent pe invatarea limbii in cicluri de cate 30 de saptamani (unii copii au nevoie de 1-2 cicluri, altii de mai multe, evolutia lor poate fi extrem de diferita). Abia dupa ce ating nivelul de fluenta tipic copiilor olandezi de varsta lor, pot merge la o scoala "normala" olandeza.

Anastasia este in groep 2 (pentru copiii care au 5 ani si vor face 6 pe parcursul anului scolar, primul an de invatamant obligatoriu in Olanda; exista si groep 1 pentru cei de 4 ani, insa “scoala” incepe obligatoriu la 5). Iar Alexei este in groep 5 (pentru copiii care au 8 ani si vor implini 9 pe parcursul anului scolar). Astazi a fost deschiderea anului scolar, asa ca ne-am intalnit toti (parinti, copii, profesori) in curtea scolii. Mi s-a parut atat de interesant sa vedem atat de multe nationalitati diferite intr-o curticica mica. Nu toti copiii erau noi, asa cum am dedus eu initial, cei mai multi dintre ei fusesera si in anul precedent. Nu neaparat pentru ca nu reusisera sa atinga nivelul de olandeza necesar, ci pentru ca la scoala acesta copiii pot fi inscrisi absolut oricand (cand se muta familia in Olanda). Astfel ca este foarte posibil ca un copil sa vina in mai intr-una din clase, sa parcurga doua luni de scoala, sa aiba vacanta si sa continue apoi in anul urmator. De asemenea, nu este obligatoriu sa stea un an scolar intreg, din august pana in iulie. Daca in timpul anului copilul atinge nivelul de olandeza necesar varstei, suntem indemnati sa il inscriem la scoala "normala". Deci nu e nimic batut in cuie anul acesta, totul depinde de evolutia copiilor.

In curtea scolii am fost chemati de profesori sa ii insotim pe copii la clasa. Ni s-a vorbit predominant in olandeza chiar si noua, parintilor, si am inteles doar cateva franturi de propozitii. Insa era destul de intuitiv totul. Ne-am impartit fiecare cu cate un copil (eu am mers cu Anastasia, Andrei cu Alexei), iar la grupa mica a Anastasiei am avut 30 de minute de acomodare in clasa. Li s-a aratat unde isi pot lasa lucrurile si li s-a prezentat sala de clasa, jocurile, spatiul. A fost totul foarte lent, foarte usor iar noi, parintii, am putut sta langa ei. La ora 9 s-a sunat clopotelul si a trebuit sa iesim din clasa. La Alexei, fiind mai mare, nu a existat perioada de acomodare, a intrat direct in clasa, fara parinti. Nu a fost o festivitate fastuoasa, nu s-a stat pe scena, nu s-a facut nicio prezentare, totul a fost foarte scurt si logistic. Daaar... am observat cum reactionau copiii mai vechi in scoala, cum le imbratisau pe invatatoare cand intrau in curte, cum se bucurau si ele ca ii vedeau, si m-am linistit. Cred si sper ca sunt intr-un loc bun, in care se vor simti in siguranta.

Am plecat emotionati, am plans pe drumul inapoi spre casa (pentru Anastasia e prima zi ca scolarita, deci emotiile au fost si mai intense), si am numarat orele pana la 2:45 cand i-am luat de la scoala.

Cand i-am luat… Anastasia ne-a sarit in brate, emotionata si ne-a spus ca a fost bine. Alexei a venit spre noi si ne-a spus cu toata sinceritatea ca “a fost mult mai rau decat se asteptase”. Ca i s-a parut greu, ca a inteles cate ceva la ore dar ca i s-a parut foarte frustrant ca nu poate sa vorbeasca, ca orele ii par lungi si plictisitoare si ca e cel mai mic din clasa. Intr-adevar, clasa lui are copii cu varste intre 7-12 ani, iar el este printre cei mai micuti. Amandoi au colegi de peste tot din lume, nationalitati foarte diferite, daaar am avut o foarte placuta surpriza ca fiecare dintre ei sa aiba in clasa cate un coleg roman. Profesoarele par dragute, dar desigur, mai reci si mai distante (sau poate asa le percepem noi acum).

Nu am insistat foarte mult cu intrebarile, pentru ca stiam ca sunt deja foarte coplesiti. I-am lasat sa ne zica ei si… nu ne-au zis prea multe. Dar am inteles ca au inceput deja cu invatat cuvinte in olandeza, am insistat mult pe cifre, culori, cateva cuvinte de baza. Au scris pe caiete insa caietele raman la clasa (deci nu stiu deloc ce au lucrat). Mi-e mintea vraiste. As vrea sa stiu mai multe, dar incerc sa am rabdare. E si maine o zi, si poate ca… va fi un pic mic mai bine ca aceasta prima zi, incarcata de emotii si de multe noutati. ​

Jurnal de Olanda – Ziua 41

A sasea duminica de cand ne-am mutat in Olanda. O zi fara ploaie, asa ca ne-am propus sa ne plimbam cu bicicleta prin oras. Si am ajuns in doua zone in care nu am ajuns inca pana acum! In primul rand zona De Bergen, una dintre cele mai vechi si frumoase zone ale orasului. Sunt trei strazi in aceasta zona (Kleine Berg, Grote Berg, Bergstraat), noi am nimerit sa trecem pe Kleine Berg si nu mi-a venit sa cred ce atmosfera frumoasa era duminica dimineata acolo! Multe cladiri vechi, multe restaurante, terase si cafenele. M-am bucurat sa vad si un Anne&Max pe strada aceasta (pliiiin de oameni), cafeneaua mea preferata din Olanda (este de fapt un lant olandez de cafenele, sunt peste tot in orase). M-am si imaginat venind aici sa imi scriu articolele pe blog din “sufrageria” cafenelei (toate cafenele acestea sunt facute sa para casa cuiva, au interioare foarte primitoare).

Mai apoi am mers si intr-o alta zona noua a Eindhoven-ului, in sudul orasului, intr-un cartier numit Gestel. Sau de fapt intr-o zona numita Gestel, renumita pentru case mai vechi, superbe, in care am ajuns complet intamplator. Eindhoven este impartit in sapte zone mari: zona centrala (care include zona garii, zona cu multe magazine si strazile din cartierul De Bergen), zona Strijp (care include fostele fabrici Philips transformate acum in cladiri mega cool, restaurante si centre de arta), zona Woensel, zona Gestel (cea cu cartierul frumos, vechi, cu zone verzi), zona Stratum (cu Stratumseind, cea mai lunga strada cu viata de noapte si cluburi din Olanda - whaaaaat, habar nu aveam ca exista asa ceva in Eindhoven, desi fiind un oras universitar ar fi trebuit sa anticipez si astfel de zone 😂), zona Tongelre si zona Meerhoven (despre care inca nu stiu nimic).

O sa recunosc ca initial am fost un pic dezamagita ca am decis sa locuim in Eindhoven. Credeam ca este un oras foarte… neolandez, fara arhitectura tipica, fara piete superbe, strazi frumoase, il vedeam ca pe un fost oras industrial (ceea ce si este, nu neg). Dar pe masura ce il descopar si ii aflu si istoria… incepe sa imi placa din ce in ce mai mult! Spre exemplu, datorita muzeelor vizitate saptamanile trecute am aflat ca in anii 1990 orasul a avut o uriasa cadere economica, perioada in care doi dintre gigantii economici ai orasului au trecut printr-o restracturare masiva (Philips a concediat peste 8000 de angajati in perioada aceea) si un faliment (DAF, producatorul de automobile si camioane a falimentat si foarte multi oameni si-au pierdut locurile de munca). Si cu toate ca au trecut prin acest punct critic, care a doborat orasului din punct de vedere economic… au reusit sa reinventeze orasul. Nu producand alte produse, cum faceau Philips si DAF, ci lansand un centru de inovatie high-tech. Centrul Brainport Eindhoven, despre care se spune ca este Sillicon Valley-ul Olandei. Nu este vorba de o singura companie, ci de un grup de foarte multe companii high-tech, universitati de top (cum este TUE Eindhoven) si guvern. Practic lucreaza impreuna in domeniul inovatiei in zona de IT (hardware si software), microcipuri (ASML), robotica etc.

Deeeeci… in ciuda mofturilor mele initiale, care tanjeau dupa Utrecht-ul cel extrem de estetic si central, imi dau seama ca Eindhoven pare chiar foarte potrivit nevoilor noastre. Si cum-necum, incepe sa imi placa! Imi pare un mix de tot ce avem noi nevoie: scoli multe si bune (cu continuitate in toate treptele de invatamant, de la primar la tertiar), agitatie in centru, liniste in cartierele adiacente centrului, scoli de limba (taalschools), locatia foarte convenabila pentru a ajunge in alte tari din imprejurimi, aeroport si zboruri accesibile, trasee frumoase de bicicleala (unul dintre motivele pentru care ma bucur ca vine toamna e ca vom merge in sfarsiiiit pe ruta Van Gogh de biciclit, cea luminata superb, cu inspiratie din minunataaaaa opera Starry Night).

Si tot in ciuda mofturilor mele initiale, ma bucur nespus sa imi vad entuziasmul de a descoperi acest oras :) Scriu cu tare multa fericire randurile acestea si ori de cate ori mai aflu de un loc nou frumos in oras, mi-e tare drag sa il descopar. Un oras mic dar suficient de mare cat sa simtim ca avem mereu cate ceva de descoperit!

Maine incepe scoala! Am ceva emotii pentru cei mici, insa vreau sa iau totul ca pe ceva foarte normal, o noua etapa prin care vom trece si careia trebuie sa ne adaptam. Sunt foarte, foarte curioasa cum va fi, ce si cum vor invata, cum o sa li se para, din ce tari vor fi colegii lor, ce prieteni isi vor face :) Astept cu mare nerabdare tot ce va urma in aceste saptamani!

In ziua 40 in Olanda am fost in… Germania 🙂 La doar o ora de condus de noi este un parc de distractii pentru copii, numit Irrland, in localitatea Twisteden, un parc despre care nu aveam habar ce e pana… aseara, cand l-am gasit intamplator pe harta si ni s-a parut interesant de mers, sa vedem despre ce e vorba. Sunt atat de entuziasmata de acest loc ca nu stiu nici cum sa incep prezentarea lui! E un loc de joaca imens (cred ca “parc de distractii” nu descrie deloc potrivit ce e acolo de fapt), gandit pentru copii mici (maxim 12 ani), insa nu in ideea de parc de distractii clasic, cu stat la cozi si dat intr-o atractie, ci cu miscare, alergatura, urcat scari, topait, sarit, dat in tobogane, pedalat, alergat, tot tacamul in materie de consumat fizic energia copiilor.

Sunt foarte multe “atractii”, atat pentru exterior cat si pentru interior (pentru cand ploua), sunt multe si pentru vremea extrem de calduroasa, tobogane sau alte jocuri cu apa, piscine, aventuri pe lacuri cu barca sau cu pluta. Totul este gandit in jurul jocului activ, fizic si au zone potrivite pentru toate varstele. Chiar si o gradina zoologica. E foarte verde, decorat cu palmieri si decoruri mediteraneene (dar nu acestea mi-au atras atat de mult atentia) si e un spatiu uriaaaas! Printre toate jocurile si spatiile pentru copii sunt mese (efectiv peste tot!) pentru luat pranzul de acasa/facut picnic, chiar politica parcului este sa incurajeze familiile sa vina cu mancarea lor (mesele acestea sunt gratuite). Sunt si separeuri cu mese, sezlonguri, gratare (si unele cu mini case de adopostit in caz de ploaie) cu mai multa intimitate, dedicate intalnirilor, grupurilor sau aniversarilor (acestea trebuie rezervate, costa intre 20-40 euro, depinzand de spatiu).

Biletele se pot comanda doar online, costa 12,5 euro de persoana (incredibiiiil), orice atractie din parc este inclusa in bilet, parcarea este gratuita (raritate pentru zona, hahaha) iar preturile la mancare si bauturi sunt extrem, extrem de decente.

Si au si o zona intreaga de avioane (reale), in care copiii se pot urca si cobori mai apoi pe tobogane. Si un turn urias de tobogane gigant (cam cum erau la WOW Park in Danemarca!). Sunt fascinataaaaa de acest loc!

Jurnal de Olanda – Ziua 37

M-am documentat un pic despre scrisoarea primita saptamanile trecute de la Bevolkingsonderzoek, legata de screeningul de cancer de col uterin. Am intrat pe site-ul mijn.bevolkingsonderzoeknederland.nl, cum imi era indicat in scrisoare (pe toate aceste site-uri ale diverselor institutii se foloseste contul de DIGID, acelasi pentru fiecare site, cu parola distincta la fiecare logare, primita printr-o aplicatie, niceee). Asa am aflat ca in Olanda se fac trei screeninguri gratuite pentru cancer: acesta de col uterin, pentru femeile intre 30 si 60 ani, screening de cancer la san (pentru femeile intre 50 si 75 de ani) si screening de cancer de colon (pentru barbati sau femei intre 55 si 75 de ani). Interesant ca sunt gratuite, nu zic nu, dar cel de san si de colon parca sunt prea tarziu. Pentru cel de col uterin se poate trimite acasa un self test care poate fi intepretat de un laborator, sau se poate face programare la GP pentru o vizita in cabinet pentru un test Papanicolau.

Jurnal de Olanda – Ziua 38

Am primit confirmarea ca suntem inscrisi la clinica medicala la care am aplicat si ca putem incepe sa ne facem programari! Iuhuuu!

Programarile se pot face fie printr-o aplicatie, MedGemak (care insa nu e disponibila in AppStore-ul de Romania, deci inca un item pe lista de to do: sa imi iau si eu cat de repede numar de Olanda), parte din portalul MijnGezondheid.net (Sanatatea Mea). Pentru orice exista un site separat, nu stiuuu cand imi vor parea toate logice si clare :)) Momentan simt ca in fiecare zi mai aflu de inca un portal, nu le am inca centralizate, nu stiu care, unde, ce-i.

Se mai pot face programari direct pe site-ul MijnGezondheid.net, cu digid-ul fiecarei persoane. Chiar am reusit sa fac online prima programare la GP (in doua saptamani de acum, nefiind ceva urgent e in regula, trebuie vazut cum se procedeaza in caz de consultatii mai urgente). Tot procesul acesta al lor e foarte bine securizat dar mi se pare cam complicat. Poate ca am nevoie doar de timp sa ma obisnuiesc cu toate "procedurile".

Si desigur se mai pot face programari si telefonic (insa eu am sunat dupa amiaza si am nimerit la o linie de urgenta, nu stiam ca trebuie sunat doar dimineata). Din pacate am tot auzit de recenzii foarte negative despre programarile la GP telefonice (nu la clinica noastra in mod special, ci in general in Olanda). Nu imi dau seama cum va fi situatia noastra, dar vom afla in curand, pentru ca avem ceva investigatii periodice pentru copii, si cu ocazia asta vom afla cum merg lucrurile. Dar mi-am luat o mare grija de pe inima, acum ca stiu ca suntem inscrisi la clinica si daca avem nevoie, putem apela.

Am primit si mailul cu costurile consultatiilor la clinica. In functie de cat dureaza consultatia sunt preturi foarte diferite. Doar asa, de dragul documentarii, le las scrise, insa noi avand asigurare medicala, avem (teoretic!) totul decontat. O consultatie sub 5 minutes costa 20,34 euro, o consultatie intre 5-20 minute 37.24 euro, consultatii mai lungi de 20 min 71.04 euro. Vaccinarea 20.34 euro. Este specificat in email ca si raspunsurile medicale la intrebari telefonice sau la receptie sunt taxate. Nu mi-e clar inca cum functioneaza taxarea aceasta si nici ce e si ce nu e inclus in asigurare, presupun ca voi afla curand.

Or fi simple toate astea, dar simt ca m-a epuizat mental sa fac aceasta prima programare la GP. Totul digitalizat, apreciez, dar tare, tare greu :)

Jurnal de Olanda – Ziua 39

Am inceput sa ma uit ce cursuri de olandeza exista in Eindhoven. Si vad ca sunt o multime de optiuni, deci iar nu stiu ce sa aleg :))) Culeg recomandari de la prieteni si cunostinte care locuiesc in oras, si sper sa iau cat de curand o decizie. In rest... nimic nou sub soare azi. Am iesit cu niste prieteni seara la o ferma-restaurant din apropiere, De Mispelhoef se numeste, unde ne-a placut tare mult. Vad ca sunt foarte populare tipul acesta de restaurante in zona aceasta, restaurant cu animale, cu loc de joaca. Saptamanile trecute am fost si la Malpie Hoeve in Valkenswaard (o inghetatarie, nu restaurant) si cred sincer ca mai sunt multe astfel de locuri de descoperit :)

A sosit si astazi o scrisoare de la una dintre institutiile olandeze, de la taxe. Ni s-a comunicat ca am fost inscris in Personal Records Dabatabase (BRP = Basis Registratie Personen) si ca va trebui sa ne inmatriculam masina (care are inca placute de Romania) pentru a plati taxa mrb (motorrijtuigenbelasting), taxa de drum. Trebuie sa ne interesam care e procedura de inmatriculare si cat va fi aceasta taxa, momentan nu stim detalii.

Au fost cateva zile intentionat muuult mai lente. Este saptamana de dinainte inceperii scolii si am decis sa facem activitati mai putin stimulante, sa incepem sa ii culcam pe copii mai devreme (pentru ca in vacanta am cam impins ora de culcare) si sa punem mai mult accent pe rutina. Deci... nu s-a intamplat mare lucru. Insa luni (ziua 34) am fost sa vizitam scoala. Planificasem aceasta intalnire inca din mai, cand am depus cererile de inscriere la scoala aleasa. Dintre optiunile existente (scoala olandeza de stat, scoala olandeza privata si scoala internationala) am ales varianta scolii olandeze de stat. Ni s-a parut cea mai buna optiune pentru ca cei mici sa fie integrati cat mai bine in cultura olandeza. Optiunea de scoala olandeza privata nu a mai fost in carti deloc, avand un singur venit in perioada aceasta incercam sa gandim orice decizie mai... pe termen lung, fara sa mai ajungem in situatia in care am fost in Romania (sa ajungem sa nu ne mai putem permite sa sustinem scolile private). Iar optiunea de scoala internationala, desi extrem de tentanta si foarte, foarte accesibila, ni s-a parut ca ar putea fi un pic riscanta pentru adaptare din cauza limbii (ar fi invatat predominant in engleza si am considerat noi ca este foarte important ca ei sa invete cat de repede olandeza).

Doar ca fiind deja maricei (5 si 8 ani) nu pot merge direct in sistem olandez de stat, pentru ca nu cunosc deloc limba. Este nevoie de un an la scoala de limba, taal school, asa ca pentru moment, acesta este primul nostru pas in scoala olandeza. Exista si scoli "normale" cu clase de limba, noi insa am ales o scoala dedicata doar invatarii limbii (fara clase "normale"), pentru ca am primit multe recomandari ca ar fi mai bine asa, fiind mult mai focusati pe metodologia aceasta, axata pe asimilarea limbii. Am cerut cererea inscrierii pe mail, am avut un interviu online (cu copiii) cand eram inca in Romania iar saptamana aceasta am avut intalnirea fizica, in care am finalizat inscrierea si actele, alaturi de directoarea scolii. Copiii au vazut scoala, si-au putut vedea clasele in care vor invata, sala de sport, toaletele, locul exterior din curte etc. Vor fi in clase diferite, potrivite varstei lor. Anastasia va intra in groep 2 (pentru copiii care au 5 ani si vor face 6 pe parcursul anului scolar, primul an de invatamant obligatoriu in Olanda; exista si groep 1 pentru cei de 4 ani, insa "scoala" incepe obligatoriu la 5). Iar Alexei va fi in groep 5 (pentru copiii care au 8 ani si vor implini 9 pe parcursul anului scolar).

Ni s-a spus ce trebuie sa pregatim pentru scoala, adica ghiozdan si hainele de sport, orice altceva va fi oferit de scoala (caiete, penare, carti etc). Va trebui sa le pregatim pranzul (pranz rece) si gustari sanatoase (fara dulciuri). Ni s-a comunicat numele invatatoarelor (Anastasia va avea doua), numarul de telefon al clasei (unde putem contacta profesorii) si ni s-a dat calendarul vacantelor pe anul ce urmeaza. Desi vacanta de vara este foarte scurta (doar 6 saptamani), pe parcursul anului mi se pare ca au mai multe zile de vacanta ca in Romania. Din cate am inteles din discutiile avute, Anastasia va termina scoala de limba mai devreme, pentru ca targetul ei este sa ajunga sa vorbeasca ca un copil olandez de cinci-sase ani (care are totusi un limbaj destul de limitat). Alexei va avea nevoie de mai mult timp, pentru ca el va trebui sa ajunga la nivelul unui copil de 8-9 ani, cu limbaj destul de complex deja. Nu stiu inca ce metodologie vor avea, cum se vor desfasura orele, dar am inteles ca Anastasia va invata cam 10 cuvinte noi pe zi, Alexei 15 cuvinte noi pe zi. Este desigur, foarte important sa nu lipseasca, ca sa nu piarda lectiile (este cam greu sa recupereze zilele pierdute).

Zilele acestea au sosit din nou scrisori :) Aproape zilnic vin postasii cu diverse scrisori de la institutii ale statului, insa primele sosite zilele acestea au fost de la... bunicuti :)

A doua a fost de la compania de asigurari medicale (Zilveren Kruis avem noi, cea mai mare companie de asigurari medicale, dar exista si alte companii), care ne informa faptul ca am fost si eu adaugata pe asigurarea medicala. Acum ca am BSN-ul activ, pot si eu sa ma ocup sa imi definitivez toate actele, inregistrarile si tot ce mai am nevoie ca sa pot trai in Olanda :)))

In cea de-a treia scrisoare au venit carduri OV chipkaart de transport pentru copii. In zona aceasta, Brabant, transportul este gratuit pentru copii (tren, autobuz, tramvai, metrou) insa de la 1 ianuarie 2027 va fi pentru intreaga tara. Am aplicat pentru OV chipkaart si pentru ca le-am comandat in timpul vacantei scolare am prins o promotie de gratuitate (in mod normal costa 7.5 euro sa aplici pentru un card de transport). Si acum ca le vad pe ale copiilor... ma gandesc serios daca nu ar trebui sa ne luam si noi carduri (desi pana acum nu am simtit ca avem nevoie de transport in comun deloc, dar parca am incerca niste plimbari cu trenul).

Hmm... cum mi se pare tot procesul acesta de inregistrari si logistica administrativa, documente, inscrieri etc? Destul de coplesitor. Dar... parca incepe sa nu mai para atat de groaznic de greu totul. Da, exista muuuulte institutii ale statului, multe site-uri, multe inregistrari... dar macar login-ul este acelasi pentru toate aceste site-uri, prin acel cont DIGID pe care il are fiecare rezident al Olandei. Sunt multe de rezolvat, multe mailuri de dat, mult de asteptat, dar... sper ca in curand sa le aranjam pe toate. Ma streseaza un pic inscrierea la GP, care desi ne-a fost confirmata pentru toti patru, la clinica pe care ne-o doream (aleasa datorita recomandarilor prietenilor nostri), inca nu ne putem face niciun fel de programare la medic, pentru ca nu s-a finalizat procesul de verificare a istoricului medical. In teorie lucrurile ar fi fost foarte simple daca era prima noastra sedere in Olanda, pentru ca nu am fi avut niciun fel de istoric medical, insa cele doua inregistrari anterioare cred ca fac un pic mai complicata situatia acum. Doar copiii au folosit sistemul medical olandez, datile anterioare, si probabil ca mai dureaza inca extragerea informatiilor medicale de la GP-ii anteriori (ni s-a spus ca intr-o saptamana sau doua vom putea sa facem programari la GP). Mai avem si altele de rezolvat (alocatiile copiilor, inregistrarea masinii, schimbarea permiselor, inscrierea mea la screening-ul pentru cancerul de col uterin etc), deci merge destul de lent procesul. Dar a si fost vacanta si totul, absolut totul a mers extrem de incet.

Au venit trei scrisori astazi prin posta. Una care ma informa ca mi-a fost acceptata aplicatia pentru contul digital DIGID (aici toata lumea il are, pentru a accesa informatiile personale de pe site-urile diverselor institutii olandeze) si care imi prezenta pasii necesari pentru activarea contului. In sfarsit, am cont activ, inregistrare facuta, toate problemele cu dublarea BSN-ului sunt acum rezolvate. A doua de la clinica medicala unde am solicitat inscrierea la GP (medicul de familie), care ne informa ca aplicatiilor noastre au fost acceptate (deci una dintre ingrijorarile mele s-a dus). Urmeaza sa mai asteptam intre o saptamana si doua sa se verifice detaliile asigurarii noastre, si abia apoi putem sa ne facem eventuale programari la GP. In Olanda este obligatoriu sa ai asigurare medicala, daca locuiesti sau muncesti aici. Exista o asigurare de baza (care in cazul nostru costa 159 euro/luna/persoana), si asigurare suplimentara (noi avem o asigurare pentru stomatologie de 10 euro extra fata de asigurarea de baza). Asigurarea are o fransiza, in cazul nostru de 220 euro (pro rata cat a ramas din anul curent, in mod normal este cam 385 euro/an). Din cate am inteles, fransiza aceasta functioneaza in felul urmator: daca intr-un an avem de facut investigatii de 500 euro, noi platim acei 385 euro, compania de asigurari plateste restul de 115 euro, fransiza fiind consumata. Apoi, alte investigatii si tratamente sunt acoperite de compania de asigurari. Nu imi este momentan foarte clar ce este si ce nu este inclus in fransiza, cand trebuie si cand nu trebuie sa platim, insa mai probabil ne vom da seama cum functioneaza acest sistem odata ce vom avea nevoie de el. Copiii pana la 18 ani sunt inclusi pe asigurarea parintilor, beneficiind de asigurarea mai mare (in caz ca sunt diferente intre asigurarile parintilor).

Este un sistem medical foarte scump si imi amintesc cat de mult ma frustra lucrul acesta la prima mutare. Cand ma gandeam ca e inadmisibil sa platim atat de mult pe luna pentru sanatate si la fiecare problema avuta cu Alexei sa fim trimisi acasa cu tratament cu paracetamol. Inca nu imi dau seama ce parere am acum despre sistemul medical, stiu sigur ca mi-am mai domolit frustrarile de atunci, avand copii mai mari. Inteleg acum ca nu incurajeaza mersul la doctor/spital pentru orice febra si ca intervin cu promptitudine atunci cand pare o imbolnavire serioasa. Dar pana cand nu dam din nou de nevoia de a merge la doctor… nu pot sa ma pronunt. Cat despre lipsa preventiei, lucru pe care l-am tot spus si de care m-am tot plans in repetate randuri si eu de-a lungul ultimilor ani (cat am locuit in Romania de fapt)… si aici as vrea sa astept sa avem o experienta elocventa.

Iar ultima scrisoare a venit de la Bevolkingsonderzoek, cu o invitatie gratuita de a face un screening pentru cancerul de col uterin. Inteleg ca exista un program national de preventie organizat de statul olandez iar toate femeile rezidente, cu varste intre 30 si 60 de ani, primesc aceasta invitatie (se trimite periodic, o data la 5 ani) pentru a depista timpuriu virusul HPV sau alte probleme ale colului uterin inainte sa apara complicatii. Din cate inteleg, ar fi vorba de o testare Papanicolau. Pe care eu o faceam anual in Romania, insa din initiativa mea (eu ma programam anual, nu eram chemata la control). Ma voi programa imediat cum mi se va confirma inscrierea la GP (medic de familie) si voi vedea despre ce e vorba.

Si azi a fost o caldura cumplita in Eindhoven. 36 de grade in mijlocul zilei, ne-am topit. Cel mai probabil in noiembrie voi plange dupa vremea de acum, insa in acest moment nu pot decat sa sper ca va veni in curand si renumita vreme olandeza. A plouat foarte putin, spre deloc, de cand suntem aici, iarba este peste tot arsa si nu pare deloc fireasca caldura asta. Daaar, am stat toata ziua acasa, am facut bagaje si am pornit catre Pariiiis! Copiii si-au dorit foartr mult sa urmam traseul Bibinei (din cartea pentru copii Bibina la Paris), asa ca weekendul acesta ei ne-au facut programul! ❤️

Doamne ce zi caniculara a fost astazi! Peste 35 de grade in mijlocul zilei. E foarte atipica vremea asta pentru Olanda, cu asa calduri si fara pic de ploaie. Iarba mereu verde si deasa din Olanda este acum in cele mai multe locuri galbena si arsa. Dar… dupa doua zile in care ne-am ferit de caldura stand in casa, astazi am vrut sa iesim. De dimineata am mers la Evoluon, o cladire in forma de OZN din Eindhoven, construita de Philips undeva prin anii ‘70 si folosita acum pentru diverse evenimente si expozitii. Acum este casa muzeului “Next Nature Museum”, un muzeu al viitorului, care nu este despre natura ci despre tehnologie. Tehnologia care va deveni noua noastra natura si ne va transforma planeta. Am aflat lucruri despre Pamant, de la Big Bang pana la… eventuala disparitie a Pamantului, despre schimbarile climatice si cum ar putea acestea sa evolueze, despre cum arata si ce contine interiorul Pamantului si tot felul de alte de informatii prezentate intr-un mod interactiv. Apoi am mers din nou la Splinter, locul de joaca administrat de voluntari (de 1,5 euro intrarea), ca sa se poata racori copiii la locul de joaca cu apa.

Treizeci si unu de zile in Olanda. Par multe, dar inca simt ca suntem in vacanta. Si chiar suntem. Sunt foarte curioasa in ce fel se va schimba dinamica familiei noastre odata ce va incepe scoala copiilor. Sunt foarte curioasa cum va fi, ce vor face. Cu o saptamana inainte de inceperea scolii vom avea o vizita la scoala, sa vedem scoala pe interior si sa cunoastem unii profesori. Iar ei sa ii vada pe copii si sa poata discuta putin inainte de inceperea orelor. Nu trebuie sa pregatim nimic in mod special pentru scoala, in afara de ghiozdan, hainele de sport, hainele de ploaie, incaltarile de interior si cutia de sendvisuri (la pranz ni s-a spus ca trebuie sa le pregatim un pranz rece, sanatos - aka sendvici hahaha). Si copiii, si noi, eram obisnuiti cu mesele consistente de la gradinita si scoala din Romania (felul 1, felul 2 si desert), asa ca va fi interesant de vazut cum vor primi aceasta schimbare. In rest, tot ce au nevoie va fi oferit de scoala (manuale, caiete, instrumente de scris). Inca putin :)

Eeeei… pana la urma am inteles ce s-a intamplat cu inregistrarea mea la primarie! Prima mea inregistrare in Olanda a fost in 2020, atunci cand am primit si BSN-ul (CNP-ul olandez). Acesta este un numar unic, care ramane acelasi ori de cate ori m-as inregistra/deinregistra in si din Olanda. L-am mai activat si in 2022 cand am incercat a doua mutare (a fost totul bine) si l-am activiat si acum, in 2026, cand am ajuns in Eindhoven. Toti am facut de fapt acelasi lucru, totul a fost in regula pentru Andrei si copiii, insa pentru mine, a aparut o eroare tehnica in sistemele olandeze si... mi s-a dublat BSN-ul. Adica mi s-a generat in mod eronat unul nou, dintr-o greseala, iar asta a dus la o serie de probleme pe care nu le-am anticipat. In sensul ca nu apaream ca rezident la adresa unde stam, nu puteam sa aplic pentru contul digital DIGID (mi se spunea ca nu locuiesc inca in Olanda), nu primisesem nicio scrisoare de la nicio institutie (lucrul acesta e destul de bizar, deci a fost din start un red flag), nu puteam sa aplic pentru asigurare medicala si prin urmare nu puteam nici sa ma inregistrez la GP. Am sunat la primarie de cateva ori, nu am reusit sa aflu prea multe informatii (de fiecare data vorbeam cu alta persoana si reluam povestea de la zero) dar in final, cei de la primarie si-au dat singuri seama de eroare si mi-au explicat pe mail ce s-a intamplat. A mai durat cateva zile sa se remedieze problema, sa se stearga BSN-ul nou, sa se activeze cel vechi si sa se sincronizeze sistemele institutiilor astfel incat sa il accepte pe cel vechi. O luna de zile mai tarziu... am BSN functional!

Cu inregistrarea la GP (medic de familie), primul pas pe care l-am facut a fost sa cautam ce medici de familie sunt in raza casei noastre. Am folosit site-ul www.zorgkaartnederland.nl, am gasit o multimeeeee de optiuni, nu am stiut ce sa alegem asa ca... am intrebat prietenii care locuiesc in Eindhoven ce ne recomanda. Si ce am aflat este ca ar fi preferabil sa alegem o clinica mai mare, care sa aiba mai multi medici si mai multe specializari, mai degraba decat un medic individual. In acest fel, in cazul in care este nevoie de o programare la GP iar medicul la care suntem arondati nu e disponibil, sa putem fi alocati unui alt medic. Am ales asadar o clinica, ne-am inregistrat pe site-ul clinicii si noi, si copiii iar acum asteptam sa vedem daca ne va accepta clinica ca pacienti noi. Inteleg ca ne pot refuza aplicatia daca nu mai au locuri la medicii de familie, iar atunci va trebui sa cautam o alta clinica. Dar poate avem noroc sa nu.

Am reusit in final sa aplic si pentru DigiD, contul digital al fiecarui rezident. Cel care nu mergea pana acum din cauza ca nu aveam BSN-ul reactivat corect. Astept sa primesc o scrisoare prin posta prin intermediul careia sa imi pot activa contul si sa il pot folosi apoi pentru toate site-urile institutiilor statului olandez. Pentru MijnOverheid, Belastingdienst, pentru primarie, pentru asigurarea medicala etc.

Astazi am vazut eclipsa partiala de soare, cea mai mare eclipsa de soare vizibila din Olanda din 1999 pana acum. Din Eindhoven s-a vazut eclipsa aproape totala (luna a acoperit cam 90% din soare) si a fost foarte interesant (lumina aceea dramatica cand soarele era aproape complet acoperit, cu nuante de gri, dar mai ales umbrele frunzelor copacilor in forma de semiluna!). Nu am avut ochelari de eclipsa dar am mers in Strijp-S, un cartier cool din oras (unde au fost fabricile Philips pe vremuri), unde se adunasera multi oameni sa vada eclipsa si am impartit toti cateva perechi de ochelari.

Mi-am amintit de eclipsa totala vazuta in Bucuresti in 1999, care a fost cu adevarat impresionanta pentru ca a fost in mijlocul zilei. Si acum mi-aduc aminte cum spuneau vecinii ca vine apocalipsa :))) Iar eu, la 13 ani pe atunci, chiar ma gandeam ca sunt sanse mari sa se sfarseasca lumea dupa acea eclipsa :))

Imi propun ca in viata asta sa o vad si pe urmatoarea, in 2081! :)))

Revenind insa :) Vizita la GGD a fost o prima intalnire in care noi (parintii) sa intrebam tot ce aveam de intrebat, dar si un control de monitorizare a greutatii, inaltimii, vederii si auzului copiilor. A trebuit sa mentionam orice probleme medicale au copiii si am fost ghidati cum trebuie sa procedam cand avem o problema medicala. Long story short, ori de cate ori avem ingrijorari legate de dezvoltarea copiilor (fizica sau psihica) venim la GGD. Daca insa avem o problema medicala (febra, semne de boala, dureri etc) trebuie sa mergem la GP (medicul de familie) care mai apoi ne va face trimitere catre un medic specialist. Sau ne va da paracetamol hahahah. Imi permit o mica gluma legata de sistemul medical olandez, insa la varsta copiilor de acum, nu mai vad lucrurile atat de "dramatic" cum le vedeam acum sase ani, cand Alexei era foarte mic si ma deranja fundamental relaxarea aceasta a sistemul medical olandez.

Cam acesta ne-a fost highlight-ul zilei, pentru ca ai nostri copii nu au vrut sa plecam de acasa intreaga zi. Am iesit totusi la o scurta plimbare prin centrul Eindhovenului mai inspre seara, cand s-a intamplat cea mai simpatica si complet intamplatoare intalnire. Tocmai ce ieseam dintr-un Albert Heijn, vorbeam cu copiii si Andrei cand mi-am auzit numele. O fata frumoasa cu un par blond, superb si un outfit care mi-a atras imediat atentia, pe o bicicleta girly, cu sacose din textil si flori galbene atarnate de ghidon m-a strigat: "Roxana?!". O fosta colega de liceu, o fosta vianista, mi-a remarcat nu vocea, nu fata, nu copiii, ci PANTALONII mei roz, facuti de mine, si m-a recunoscut! "Cine ar purta vreodata in Olanda o tinuta asa de colorata si deosebita?!" mi-a zis. Nu stiu cum sa descriu bucuria pe care am simtit-o cand am vazut-o pe Alina. Suntem plecati de foarte putin timp din Romania (nici n-a trecut o luna), iar plecatul pe tot parcursul verii (adica peste doua luni de zile) devenise deja ceva comun, am facut asta in ultimii patru ani, negresit. Dar tot am fost extrem de surprinsa sa aud pe strada o voce vorbind in romana, dupa o luna de zile de h-uri guturate peste tot in jur (in care i-am vazut si auzit doar pe nasii nostri care locuiesc si ei aici). Si ador, pur si simplu ador senzatia pe care o simt cand vad ca pot crea noi conexiuni aici :)

Asa ca… ziua de azi a fost o zi care sper sa defineasca viata noastra aici. Ne-am trezit devreme, am stat pe acasa, am iesit sa ne plimbam cu bicicletele, am reparat o bicicleta la un service, am mers pana in Mierlo, un sat la 15km distanta de unde locuim noi (care ne-a placut tare mult!), am biciclit, am facut pauze, am biciclit iar, am oprit la o ferma pentru copii, la o terasa simpla si draguta din curtea unei familii (Mierl’eau se numeste locul), am citit pe o banca si ne-am intors acasa dupa 40km parcursi intreaga zi, sa gatim cina, inainte sa inceapa prima ploaie pe care am prins-o de cand ne-am mutat (ploaie-ploaie, nu trei stropi ametiti, cum au mai fost pana acum). Mi-a placut mult in Mierlo si incep sa traiesc in contradictia vietii mele actuale: sunt om de oras pana in maduva oaselor, imi plac orasele, ma incarca, imi dau energie, dar adoooor linistea, calmul, simplitatea unei vieti departe de oras. Am o relatie complicata cu orasele, le iubesc si le urasc in aceeasi masura :)))

Cu siguranta nu vor fi toate zilele aici asa, dar mi-ar placea sa ne intre in rutina sa avem astfel de zile simple, fara planuri, cu mult stat in natura, facand miscare si stand cu copiii. Sa fie acestea normalitatea, nu exceptiile, si sa nu ma mai mire (cum ma mira acum) ca am avut o zi atat de… normala. Stiu ca au olandezii o vorba. Pe care ori de cate ori o auzeam anii trecuti, luam foc: “Doe maar normaal, dan doe je al gek genoeg” (poarta-te normal, asta e deja suficient de nebunesc - sau ceva similar ca traducere). Carui roman milenial i s-a spus vreodata sa fie “normal”? Am crescut cu ideea ca trebuie sa fim exceptionali. Si atat de mult am crezut asta de-a lungul vietii, incat sa ajung acum sa cred ca “it was all a lie”… nu e usor de acceptat.

Incep ultimele doua saptamani de vacanta cu copiii. Sunt linistita cu inceputul scolii, desi stiu ca sunt acolo ascunse bine niste emotii cat casa. Ii vad dornici sa inceapa, isi doresc sa vada ce colegi vor avea, din ce tari vor fi, cum vor invata, vor sa asimileze olandeza, vor sa cunoasca profesorii si ma intreaba ZILNIC daca scoala de aici e la fel ca la Hogwarts, cu ore si clase diferite. Adevarul e ca… nu am nici cea mai vaga idee cum va fi scoala. Vom avea o intalnire cu directoare scolii de limba in zilele ce urmeaza, vom vedea interiorul scolii si vom putea pune intrebari, insa momentan nu am habar cum vor reusi ei in 30-60 saptamani sa fie fluenti in olandeza (asa ni s-a spus de la scoala). Dar vom trai (incet si simplu, hahaha) si vom vedea :)

Azi a fost ultima zi de WorldPride in Amsterdam, un eveniment care celebreaza comunitatea LGBTQIA+ , asa ca am prins o mare nebunie in centru. Ne-am plimbat mult pe canale si am mers la muzeul Van Gogh. Am vazut opera faimoasa “Sunflowers”, autoportretul sau renumit, multe alte opere pictate de van Gogh, am citit despre viata sa, eespre relatia cu fratele sau si despre alti pictori contemporani cu el. Insa nu am vazut “Starry Night”, opera despre care am aflat ca se afla in New York. Am vrea sa vedem si muzeul Rijksmuseum, dar il vom pastra pentru weekendurile de toamna/iarna cu vreme urata.

Dupa amiaza ne-am petrecut-o uitandu-ne la avioane in Amsterdam. Parca inca nu imi vine sa cred ca intr-o ora si jumatate ajungem cu masina din Eindhoven in Amsterdam. Am mers la Spotting Place Polderbaan, probabil ca cel mai renumit loc de vazut avioanele decoland si/sau aterizand. Apoi am mers sa vedem avioanele trecand prim fata noastra, pe un pod peste canal (Hoofweg 395 e adresa). Am oprit rapid sa incarcam masina la hotelul Corendon Amsterdam unde se afla un avion in curte (tot incercam sa il prindem deschis, sa il putem vedea si la interior, si mereu il prindem inchis). Iar seara am mers la McDonalds-ul de langa aeroport, unde este un loc grozaaaav de spotting (fie pe terasa fast food-ului, fie pe trotuarul amenajat special pentru spotting). Am avut noroc sa se decoleze/aterizeze pe fiecare dintre toate aceste piste vazute de noi.

Doar ca totul este facut atat de frumos si de interactiv! La inceputul vizitei am vazut un film in interiorul cladirii principale, o calatorie prin timp, bazata pe lumina si umbre, care descria istoria Eindhoven-ului (foarte interesant mi s-a parut) iar ca micutii sa nu se plictiseasca de poveste, la un moment dat proiectia se oprea (ca si cum s-ar fi stricat) iar copiii trebuiau sa invarta la manivela proiectorului pentru a reface imaginea proiectata.

La exterior sunt oameni la aproape fiecare asezare, imbracati in haine potrivite vremurilor din care face parte asezarea respectiva, care ii ghideaza pe copii in diferite activitati. Spre exemplu, la prima asezare ne-a intampinat o doamna venita din anii 1600 :) Greu tare ne-am prins ca juca un rol si ca ne invita si pe noi sa participam la acel role play, aratandu-ne obiecte folosite in casele oamenilor in acea perioada. La o alta asezare am putut sa tragem cu arcul (arc pe bune, sageti pe bune), ni s-a explicat cum sa tinem un arc in mana si cum sa lansam sageata. Am facut cuie din lemn iar la alta asezare am maruntit grane, am facut faina si am copt aluatul obtinut la caldura carbunilor incinsi. Insa sunt atat de multeeee activitati, plimbat cu canoe din trunchi de copac cioplit pe interior, ateliere de scris cu pana, tras cu sulita, cu arbaleta, mers pe picioroange si muuulte altele (le las aici: https://vonk.nl/en/see-do/activities).

Nu am reusit sa le parcurgem pe toate dar vom mai reveni :)

Dupa amiaza am iesit la plimbare cu bicicletele cu prietenii nostri, pe un traseu clasic pe care il tot facem seara dupa ce termina Andrei biroul.